(sau era prea tîrziu să mai găsesc autobusul)

poem 1

drumurile din sat
sunt drumuri vii şi simple

poate chiar mai vii decît unii oameni
aşa cum sunt morţi mai vii decît cei
care le stau de paştele blajinilor lîngă
cruce

poem 2

la intrarea în selişte
a fost totdeauna o pădure în care ne opream
poate că o făceam instinctiv
satul uneori se confundă cu bătrîneţea
poate că asta era? ne opream s-adunăm flori
poate că florile astea erau tinereţe şi noi
o aduceam într-o casă plină de timp
ca un răsărit de soare la geamul
cancerului

poem 3

o pantă abruptă mă aştepta de fiecare dată
la intrarea în seliştea cu bunici

fugeam înnebunită cu furnici sub pori
ca şi atunci cînd iarna maşina nu mai urnea din loc,
tata încerca s-o pornească
şi pe-o margine de cuţit
aşteptam să ajung

poem 4

pădurea cu flori
e o benzinărie

poem 5

dacă s-ar întîmpla să-mi citească
poemul
plec capul de ruşine

aşa cum le stă moartea pe limbă
mă apucă deodată
şi pe mine

poem 6

mă tot gîndesc la ziua-n care la 4 dimineaţa
a venit tata să mă ia acasă
după o jale mare cursă-n receptorul
gri

nu ştiu cum le-o fi rămas inima

poem 7

bunelul meu are o puşcă sub pat,
un scrînciob în nucul de la poartă,
şopîrle pe cărăruşa care duce în grădina mare
cît grădina raiului,
două lozniţe cu prune uscate,
cireşi, căpşune şi lăcrimioare
curse în alb de pe chip

dacă eram mică, aş fi spus:
bunelul meu are morcovi,
bunelul meu are o portiţă prin care ies în cîmp
ori de cîte ori vreau

poem 8

mă tot gîndeam la cişmeaua şi izvorul
de prin preajmă
în jos şi aproape e una
în sus şi departe e alta

exact ca drumurile vieţii

poem 9

casa bunicilor stă pe o diagonală care pare să cadă din cer

îmi amintesc cum ne învăţa rugăciuni
zicea să ne facem cruciuliţă înainte de culcare
şi era cel mai bun povestitor al lumii

bunicul meu e mai mult decît un om

de Paşti e la biserică orice s-ar întîmpla,
iar cînd mă trezesc dimineaţa
insistă pînă ne spălăm cu ouă şi bănuţi pe faţă,
apoi mîncăm dintr-un cozonac sfînţit

poem 10

ouă ca din zăpada cerului au adus femeile şi la
Hristos
nişte pui închişi sub coajă şi curaţi
precum fiul lui Dumnezeu

poem 11

ştii, îmi mai place să stau pe soba bunicii
nimeni nu mai are una ca a ei
să stai pur şi simplu fără ca să te mai gîndeşti la ceva
să-ţi fie cald şi atîta

doar cald