O serie de autor super-tentantă a apărut la Polirom. No cum să nu o vrei? Henry Miller e distins prin nişte coperte vintage, executate în alb-negru şi extraordinar de sexoase. Presupun că şi conţinutul. N-am ajuns să-l citesc încă.
A stat la Paris omul şi a scris într-o veselie dementă.
L-a citit Astvaţaturov şi s-a influienţat de dânsul.
A produs ravagii. Anticipez savoarea.
Stârnit, răscolesc prin librărie. Găsesc Nexus şi Plexus. Dar Sexus, unde să fie?
O întreb pe Doamna T care amabil îmi explică că a avut cinci volume de Sexus şi toate cinci s-au consumat. Hm… io ce mă fac, căci e totuşi e primul volum al trilogiei? Naşpa să încep cu Nexus.
Se interesează la celelalte librării. Conversaţia e ceva de genul:
- Mai ai Sexus?
- …
- Sexus în copertă neagră?
- …
- Nu Nexus, că Nexus am şi eu. Sexus n-am.
- …
- Păi şi eu iaca am rămas fără Sexus.
Umorul Doamnei T este dublu-rafinat. Nu ştiu cum se leagă conversaţia de partea cealaltă a firului de telefon, dar înţeleg că se amuză copios şi dincolo. Însă Sexus o să fie abia după sărbători (asta dacă n-am noroc în alte librării 
).
P.S. Cărţile erau învelite în celofană comme il faut ca să nu-şi facă de cap minorii needucaţi. Că cine ştie ce bazaconii mai pot fi şi-năuntru? 