Vreau in Indiaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!! 
Am terminat de privit filmuletul “Eat pray love” si mi-a facut asa o pofta de meditatie, de yoga,de liniste si de libertatea de a face ce vrei. Acest film frumos(peisajele mirifice,locurile superbe din Italia si pina in Bali,traditiile foarte interesante, sfaturile şi învătăturile spirituale reconfortante,iar Ketut, batrinul(in suflet un copil rebel) vraci indonezian care spunea dupa fiecare vizita „see you later aligator” 
era intradevar un om implinit ) si relaxant(coloana sonora foarte reusita) reprezinta o “calatorie” spre regasire, renastere.
Fiind intr-o continua cautarea de sine,de depasire a conditiilor, ne e usor sa exageram, de aceea de cele mai multe ori ajungem sa gresim, dar fara greseala, nu putem sti cu adevarat ce e corect si ce cale trebuie urmata, pana cand vom gresi data viitoare.
Cred ca ar trebuie sa luam totul mai usor,sa nu ne grabim sa ne umplem timpul cu nimicuri pentru a fugi de momentele de ragaz pentru a nu fi “nevoiti” sa meditam aspura vietii noastre,a celor din jur, la sensurile adanci ale existentei.Ar trebuie sa ne iertam pe noi,daca dorim ca altii s-o faca,ar trebui pur si simplu sa incepem sa gustam micile placeri ale existentei tihnite,altfel vom avea parte de relatii umane profunde si vom capata o forta nebanuita(arta da fi “împacati” cu lumea si cu propriile vise) 
Fiecare clipa(petrecuta in coltisorul acela de rai),fiecare meditatie au reprezentat niste puncte de plecare pentru a sti cine este EA cu adevsrat, pentru a cunoaste de unde vine,de aceea trebuie sa avem grija cum ne traim fiecare clipa si sa pastram vie,curata si tanara mereu luminita din noi(sufletelul),care ne strabate intreg corpul.
Si doar atunci ne vom aduce aminte cine suntem şi care ne sunt idealurile, ratacite printre evenimente şi rutine ce ne acaparează viata fara sa ne dam seama.
„To know God, you need only to renounce one thing – your sense of division from God.”
Filed under: Limbusoare personale, Placut la ochisori
