Şi cum zici că ai găsit ieşirea? Te rog, povesteşte mai departe! Am coborât din tren şi deodată i-am zărit ochii verzi abia dezveliţi din muguri, ca prin aprilie frunzele, aşa, mai către final. Privirea mi-a adăstat puţin pe cele două frunze aprilitice, deşi începusem, inutil, să păşesc mai departe. Şi ea, ea ce făcea în acest răstimp? Ea urca în tramvai, încet, fără să vadă nimic, urmându-şi drumul, pierzându-se, apoi, în oraş. Şi, numai atât fu?Nu, cartea mi se scrie singură, dar numai în cap, în timp ce mă întorc spre casă, seara, cu mintea rătăcindu-mi pe câmpii uscate de secetă. Şi ce legătură are asta? Are, pentru că, întorcând capul cu cinefilie, să asist la urcarea ei în vagon, mi s-a părut că o văd zăcând în pat, mângâindu-şi sânii unşi bine cu cremă, dar nu era ea.După ce se îndepărtă controlorul, flăcăul cel grozav, abia întors din armată, ceru o ţigară, încercând astfel să-şi ascundă emoţia prin care trecuse când fusese întrebat de bilet; se înconjură grăbit de o perdea de fum, care însă nu izbuti să-l facă mai puţin jalnic în ochii mei.