Nu am scris demult pe blog. Voi adăuga nişte idei. Ceva care mă frămîntă, care mă bucură sau multe altele.

Mărul- talentul din pom.(o metaforă fugitivă, azi, la română).

Destinul nostru e un joc de şah, absolut inconştient! M-am convins de aceasta.

Am vorbit cu g. M-am aşteptat la acel răspuns. L-aş numi primul eşec, deşi nu m-a dramatizat, nu am dramatizat, aşa că nu am s-o fac.

Sinceritate. Acum,  o percep cel mai pur, şi mai sigur. Ca o cascadă. De ar fi mereu aşa?

SOS! în interiorul meu!

Fulgi mari, foarte mari m-au acoperit azi. Parcă erau însufleţiţi. Eram atît de liberă, liberăăă, liberăăăă.

În poză zîmesc, dar acum pe chipul meu e incertitudinea. Încearcă să mă vezi.

Constat că e frumos ca ceilalţi să-mi zică Maria, deşi cam toţi mă numesc Maricica.

mfmf.jpg