“Deci ce să vă povesteşte eu, că eu nu are nimic ce să face”, “Croco, nu ma enerva , te rog” , “Eu te rog, Ilenutz, iubire, hai să ne calmăm, scumpete” şi lista de replici poate continua. Aceste adunături de cuvinte se încadrează perfect în ambianţa camerei 56 din căminul 6 USM, unde alături de mine, împarte cei “2 metri pătraţi” şi Elena. Elena Racu, studentă şi ea la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, anul III. Stăm împreună deja de un simestru şi tot nu încetăm să glumim , să ne tragem de păr la figurat, să ne luăm peste picior de genul: “chiar nu ştiu, cine a lăsat ciotul de măr pe masa? Ce ar fi dacă am iniţia o investigaţie?” sau “ Eu am dus gunoiul de trei ori. Replica: si dacă îl vei duce şi a patra?”.
E o fire veselă, energică aşa cum trebuie să fie un jurnalist. Încă din anul I de facultate s-a împrietenit cu televiziunea, după ce a efectuat stagiul de practică la Moldova 1. Îi place să fie în vîltoarea evenimentelor: ba la o expoziţie de maşini de epocă, ba în zonele afectate de inundaţii. “Am un vis. Îmi doresc să fiu realizatoarea unei emisiuni culturale, unde să promovez tinerele talente. Avem o generaţie tînără cu un potenţial artistic de invidiat şi merită toată promovarea” spune Elena. Pasiunea pentru cultură o are încă de pe băncile liceului, unde a frecventat 6 ani cercul de dansuri populare din Criuleni. La facultate a obtat pentru modulul Jurnalism Cultural şi nu regretă acest fapt.Mereu e cu zîmbetul pe buze, e gata să ajute dacă poate şi este o confidentă adevărată. "Cînd îţi e bine, zîmbeşte, cînd e gre- zimbeşte, căci un zîmbet nu costă nimic, dar oferă multe" spune Elena.Bat în lemn. Cu Elena (Ilenutz) cum îi mai spunem eu şi Natalia, cea care i-a dat acest pseudonim, liber putem să ne trezim la 2 noaptea şi să înfulecăm ceva, fără multă vorbă, ca mai apoi să intrăm într-un post benevol-forţat.
Într-o noapte ploioasă, cu mii de trăsnete şi fulgere, ne-am speriat ambele. Elena îşi mai revine din şoc şi îmi spune: “mâine nu ne ducem la ore”. Şi, senină se culcă înapoi. Acelaşi lucru l-am urmat şi eu, doar că în secunda următoare mi-am dat seama că ea glumeşte! Am descris aici această fată în calitatea ei de colegă de odaie.Nu am spus aici cuvinte măreţe sau să îi fac PR. Pur şi simplu am decis să arăt o altă latură a Elenei, nu doar pe cea care o ştie toată lumea, Elena de la facultate!Iuliana M.
