frig, innourat… si iarna abia incepe… mai e si luni pedeasupra 
ingheata gandul in miscari automate, rutina trage greu la pamant.
cad fara-a ma fi sculat… patul devine deodata insuportabil si drag…
am murit?!… margine de pleopa se ridica intrebator… ?!…
si nu e nimeni sa ma consoleze?!… sa se complaca alaturi de mine intr-o apatie progresiva, pentru o mie si una de motive pe care-as putea sa le invoc?!…
dar un gand rasarit dintr-o amintire incepe sa-mi zumzaie in minte insistent, precum un tantar ce-ti face noaptea alba intr-un miez de vara 
si nu ma lasa pana nu se contureaza clar intr-un cuvant: sfidare.
hm, ce putere are un cuvant!
sau poate amintirea?
ori promisiunea?!
sau poate e ceva mai mult de-atat?..
oricare nu ar fi motivul, dar sunete si tablouri incep sa se inghesuie intr-un ghem de emotii; un zambet sarcastic isi face loc printre ele, apoi unul mai dulce, mai plin de viata… – hm, va fi zambetul zilei de luni pentru postul de azi
hotarat lucru: luni avem zi de cantec, glume, lucruri interesante si amuzante – orice invioreaza si trezeste la viata, dandu-ti acea pofta de a trai frumos si din plin viata clipa cu clipa!
Va invit si pe voi; un zambet, o gluma, un banc- tot ce aduce inviorare si voie buna – e binevenit!
