Duminica asta debitez idei. Îmi vin în cap, pleacă, nu se întâmplă nimic. Se pot face tare multe lucruri. Nici nu-ți închipui câte. Lucruri de la care poate crește PIB-ul; se poate schimba paradigma (eventual); poate să dispară sărăcia (ce fain!)…
De exemplu…
…Moldova poate deveni o resursă pentru outsourcing de dublări de filme. Românii nu o fac. Nu au chef pe semne. Dar am privit „Începutul” (2010) care iată că mi-a „grăit moldovenește”. Prima oară am auzit un „ch&&da mătii” de pe ecran. Și a fost OK. Americanii nu se sinchisesc de graiul autentic. Păi cum să spui altfel decât „wtf” atunci când snaiperul de pe acoperișul vecin are o poziționare mai reușită decât a ta? Să zici „vai de mine”? Mai bine nu zici nimic. Deci. Accentul moldovenesc nu m-a durut. Mă gândeam la un roman în care s-ar vorbi așa cum se vorbește în stradă. Dar există o problemă. Lipsește litera „щ”.
…Moldova ar putea să profite cumva de pe faptul că Rusiei i-a reușit să convingă FIFA să facă campionat mondial de fotbal la ei acasă. Până în 2018 avem de construit stadioane. Gastarbaiteri, fi-ți pe fază! Și lucrul ăsta va avea un impact pozitiv și asupra beneficiarilor de remitențe. Dar se pot stoarce mai multe, dacă am putea convinge rușii să facem niște expoziții de vinuri moldovenești pe durata campionatului. Normal că microbiștii vor bea multă bere, dar ținând cont de boom-ul turistic să sperăm că și vin. Și e o oportunitate să ne facem cunoscuți în lume. În tot cazul, un embargo pe durata campionatului ar fi o mare pacoste.
…Dapoi câte se pot întâmpla dacă ajungem să beneficiem de un regim de liberă circulație în spațiul Schengen?! Nu mă refer aici la hatârul personal – plăcerea de a lua o rută low cost spre o capitală europeană – astea-s mici plezanterii doar. În schimb, câte pot face oamenii de afaceri, ducându-se la un expo în Frankfurt sau la Londra, Paris sau Milano! Câte posibilități pentru business, networking, marketing!
…
Apoi iată: de ce e nevoie pentru ca ideile să devină lucruri? Bani? Da, și de ei. Pricepere? Indubitabil. Dar mai înainte de toate e nevoie de chef. Un chef ca să vrei. Însă cu perspectiva unei guvernări PD-PCRM, am chef doar să navighez pe secțiunile cu employment opportunities. Da, da – abroad. Căci mi-au picat în scârbă semnele de exclamare.
P.S. Deși sper să fie un nu-știu-ce duminical. Mai vedem.