“Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.” /Ioan 13, 35/ Răsfoiam nişte cărţi mai vechi de istorie, că pe aceste de azi, “integrate”, ar fi bune doar de dat la maculatură. Dar chiar şi în cele scrise după ‘89, nu gasesc prea multe despre istoria Bisericii aflată sub dictatura comunistă. Sporadic apar personalităţi care adesea sunt etichetaţi necorespunzător vieţii pe care au trăit-o. Şi mai puţin se scrie despre martirii care au dat viaţa opunându-se “terorii roşii”. Puţini ţin minte, că mâine este omagiat Valeriu Gafencu, care a murit în temniţile comuniste, pentru că şi-a iubit ţara, tradiţia, credinţa… Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, judetul Bălţi, în Basarabia. În toamna anului 1941, când a fost arestat şi condamnat la 25 de ani muncă silnică, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student în anul al II-lea al Facultaţii de Drept si Filosofie din Iaşi. Profesorul său de DreptCivil, Constantin Angelescu, îl aprecia ca pe cel mai bun student din toţi câţi a avut. Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin puscăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941 - 1944) şi de la Piteşti. (more…)