Intr-o buna zi, Vladimir Nicolaevici sta in fata computerului sau prezidential si citea site-ul VladimirNicolaevici.md. Dupa o perioada mica el a strimbat din nas, si a ridicat receptorul, care imediat a raspuns cu glasul lui Artur Valentinovici. - Buna ziua Vladimir Nicolaevici. - Arturcik, - a inceput presedintele de departe, - tie cum iti place noua ta functie? - Vladimir Nicolaevici, - a raspuns repede Artur Valentinovici, si in vocea lui imediat a devenit mai clar deslusita, dupa ce a disparut un zgomot straniu, asemanator cu impuscaturi de arma automata si explozii. – ma acomodez, fac cunostinta cu specificul complex al noii functii, deja am idei… - Tu iata ce, - l-a intrerupt nerabdator Vladimir Nicolaevici, - ce e cu bardacul asta pe sait-ul VladimirNicolaevici.md? Nici un fel de creativ, nici un fel de finete, unde-s emotiile pozitive, care el se presupune sa le creeze la cetateni? A?!, - glasul presedintelui capata nuante de furtuna. - Pai, Vladimir Nicolaevici, oamenii sunt noi, ei doar intra in rol, si apoi avem foarte multa bataie de cap cu desecretizarea datelor, pe care le putem face publice. Doar sait-ul analogic rusesc a durat pina s-a dezvoltat, mi s-a raportat ca functioneaza din 2002. Si apoi resursele… noi nu suntem in stare sa investim atita cit o fac rusii… noi nu avem petrol, si nici gaz… - Petrol zici nu avem, - a murmurat presedintele intrerupind (more…)