Astăzi, unii încearcă să diminueze importanţa lui Eminescu, spunând că nu este actual, ba chiar învechit. Îmi aduc aminte de poezia sa “Criticilor mei”, care prin conţinutul său dezarmează orice îngâmfat. Eminescu rămâne în continuare nu doar actual, ci mai important ca oricând. Odată cu procesul de integrare europeana, avem posibilitatea ca peste 500 mln de oameni să afle bogăţia spirituală a neamului românesc. Doar puţini s-au încumetat de a vorbi despre Eminescu de la Tribuna Consiliului Europei, provocând lacrimi romanticilor francezi… Eminescu serveste ca etalon în măsurarea bogăţiei spiritualităţii româneşti. Este simbolul unităţii neamului si tradiţionalismului. În acelaşi timp, prin universalitatea sa, ne putem situa alaturi de oamenii de geniu europeni, precum Fichte, Kant sau Sopenhauer. Prin Eminescu, românitatea se înscrie în patrimoniul cultural universal. Citându-l pe deputatul Creştin-Democrat, Vlad Cubreacov, care spune că “…de la Eminescu încoace existăm cu adevărat ca naţiune civilizată, ca Lume Românească, în concertul umanităţii“, consider că Eminescu trebuie promovat ca o carte de vizită a naţiunii române, mai ales acum, cînd suntem puşi în faţa provocărilor mileniului al III-lea, precum globalizarea, de care nu putem face abstracţie, integrându-ne în familia europeană îmbogăţind-o dar şi păstrându-ne identitatea. “Suntem români si punctum” - a spus moldoveanul Eminescu…