linişti cu sînii proaspeţi
urlă din noi ca-n ziua apocalipsei

neantul tîrît sărută franţuzeşte
cînd braţe desfăcute,- n
cîrjă,
salivează voluptăţii fragede

trec cu scîrbă prin bălţile străzii,
dar tăcerea iese din matcă

îmi strîng picioarele la piept
...prea multe buruieni printre
vlăstare