usor, nu e …
De mica am stiut ca usor, n-o sa fie. Mergeam, cu parintii sau cu scoala, la (unicele, de fapt) spectacole la Palatul Octombrie. Cu Ansamblul Joc, care ne fermecau cu dansurile lor tiganesti, cu “Nunta” perfecta, cu fantasticii Calusari. Era o adevarata sarbatoare. Recitalurile Olgai Ciolacu, Anastasiei Lazariuc sau ale lui Ion Suruceanu. Nina Crulicovschi … Desi nu ma omoram cu muzica populara, imi placea tare mult Botgros si ma uitam cu mare interes la costumele traditionale ale interpretilor (eram in perioada in care invatam sa impletesc si sa brodez ). De departe, favorita mea era Zinaida Julea. De fiecare data, urcam pe scena, rosie ca un mac
si-i dadeam un buchet de flori rugand-o sa cante pentru bunica mea “Pe ulita satului”. Dar melodia care m-a marcat si pe care am purtat-o cu smerenie intr-un colt al creierului a fost “Zice mama cateodata”. http://www.trilulilu.ro/AMoldovan/f93587d4295439
De la primul contact cu acest folclor patrunzator, am stiut ca … usor, n-o sa fie. Si ma speria de moarte acest 7:1 .
Intre timp, am mai crescut, palatul Octombrie s-a transformat in palatul National, langa el s-a facut terasa Tete a tete, unde’ n serile lungi de vara, “cum vedeam mai multi flacai, ma dadeam pe langa ei “, concurand cu alte fix 6 fete
. Si nu stiu de unde am inteles eu ca … daca vrei sa nu ramai pe dinafara, trebuie sa inveti bine, sa studiezi … facultate, masterat, doctorat …
Si au trecut anii, nedrept de repede … Ani buni, ani mai nu prea, ani senzationali :). Parca am reusit si sa merg, si sa dreg, vorba unor clasici in viata :). Doar ca … nu m-am maritat. Inca . Sincera sa fiu, am noroc de multa intelegere din partea apropiatilor. Dar chiar si ei, uneori, au incercat fie sa-mi dea niste sfaturi, fie sa “ma critice”, fie sa-mi organizeze niste intalniri “intamplatoare” … Nu zic, am cunoscut “flacai”
. Am fost si ceruta in casatorie, am cerut si eu … Dar pana acum, nu s-a intamplat. Minunea. Ca parca asa se cheama chestia asta. Mi-aduc aminte de bunica mea. Am intrebat-o odata de o matusa de-a mea, de ce nu are copii. “Pentru ca nu e maritata”. “Da’ de ce nu e maritata?” “Pentru ca ultima data cand a fost ceruta, nu a stiut ca e ultima data.”
. Fabulos, nu? Aveam vreo 8-9 ani … Si am inteles …
Cand ii povestesc mamei ca-mi place de-un baiat, ma sfatuieste sa cumpar bilete la teatru si sa “fac eu primul pas” … . Este atat de dulce, incat pur si simplu nu am replica. Draga mamica, “azi nu-i cum o fost odata”.
Cand ii povestesc ca acel baiat … nu prea mai vrea sa mearga la teatru cu mine … imi zice sa “mai las de la mine” si sa nu ma mai ”dau desteapta”. Mai rau e cand un baiat vrea cu mine la teatru, dar nu intelege piesa … Am inteles ca “Ideal nu exista”, dar atatia ani “pierduti” printre rafturi …
O prietena mi-a zis sa incerc sa par mai proasta (mi-e si greu sa tastez asta ). Cica la inceput … Si ca experiment, am incercat. Am stat, am tacut, am zambit, m-am enervat si-am plecat
.
Eu vreau un partener care sa vrea o partenera interesanta. Eu imi cunosc foarte bine “dracii”, dar si capacitatile. Sunt “rece” doar cand nu ard in flacari. Conduc si domin (si asta mi-e greu sa tastez ), dar temporar, cat e postul vacant. Inca nu stiu daca sunt pregatita sa dau anuntul de ocupare a postului, prin concurs. Inca nu stiu ce bibliografie sa anunt. Stiu doar ca … usor, nu e

Sursa
2010-11-18 16:19:49