FILOSOFIA SCANDALULUI

Emisiunea ”Priamoi razgovor” la Jurnal TV (traducere din rusește), continuare

Moderator: Vă rog să facem o pauză și să urmărim părerea părintelui Anatolie Cibric cu referire la incident și părintele părintelui Andrei Kuraev la Chișinău.

Părintele Anatolie: Noi considerăm că părintele Andrei Kuraev a venit în Moldova cu o misiune specială. Această misiune nu este doar bisericească, ci și politică. Deoarece el a declarat asta singur, la postul dumneavoastră de televiziune, cum că la sosirea în Moldova avea plănuite niște întîlniri, despre care vorbește și pe blogul său, cum că s-a întîlnit, la inițiativa prim ministrului cu el, cu prim ministrul. După aceea la televiziunea dumneavoastră a fost o emisiune unde el a provocat poporul ortodox din Moldova, spunînd despre o asociație ortodoxă care face parte din Mitropolia Moldovei, care activează canonic pe teritoriul Republicii Moldova, fiind întemeiată cu binecuvîntarea mitropolitului Vladimir la cererea credincioșilor ortodocși, că este o sectă. Numind o organizație ortodoxă ”sectă” el a aruncat o umbră asupra Mitropoliei Moldovei și, desigur, asupra mitropolitului Vladimir. În cadrul emisiunii voastre părintele Andrei i-a invitat pe toți doritorii să participe la conferința sa de la Academia Teologică din Chișinău. Deoarece el ne-a provocat, numindu-ne sectă, noi am hotărît să mergem și, urmînd experiența emisiunii dumneavoastră, să-i propunem o ”discuție directă”, să-l întrebăm cum a putut să numească o frăție ortodoxă ”sectă”. Pînă acum, de cînd părintele Andrei a numit credincioșii cu astfel de cuvinte, noi nu am avut nici un reproș din partea Mitropoliei și în cei șapte ani de cînd există această obște nu am avut nici un reproș canonic. Normal că atunci cînd i-am adresat întrebarea, părintele Andrei a început să fugă de răspuns. Și cînd i-am propus să susțină în fața adunării cum își motivează propriile afirmații necanonice și neortodoxe, chiar hulitoare împotriva Sfinților Părinți și a sfintelor canoane, atunci el a încercat să înnăbușe asta, ca oamenii să nu audă zicerile lui pe care el le rostește. Deoarece oamenii în mare parte nu sînt informați. Scopul părintelui Andrei Kuraev a fost altul. Desigur pentru a-l descredita pe mitropolit, să discrediteze mitropolia, să creeze un precedent. La noi în Moldova s-a păstrat un echilibru dintre cercurile conservatoare, sau tradiționaliste din sînul Bisericii Ortodoxe și partea ceva mai liberală a preoților, dar el a venit și a introdus această dezbinare pentru ca acest echilibru să fie încălcat. Este firesc să fie numit ”provocatorul a toată Rusia”. De acest cuvînt noi nu ne lepădăm.

Moderator: Dar acțiunile dumneavoastră nu le considerați provocatoare?

Părintele Anatolie: Nu. Pentru că iată cum trebuie să judecăm. Dacă noi știm că cineva acționează provocator, cînd provocarea țintește credința, canoanele Bisericii, atunci noi nu ne gîndim să ne ferim a nu cădea sub această provocare. Noi răspundem ceea ce se cuvinte omului care hulește

Moderator: Adică cu provocarea la provocare.

Părintele Anatolie: Nu. Noi răspundem mărturisindu-ne credința. Dacă dumneavoastră considerați mărturisirea credinței o provocare, atunci eu cu părere de rău constat că dumneavoastră nu aveți înțelegere față de mărturisirea credinței. Credința trebuie mărturisită pretutindeni. Și dacă cineva te provoacă: ”ești credincios sau nu?”, iar tu te incomodezi să răspunzi, înseamnă că tu te-ai lepădat de credința ta.

Moderator: Așadar, am ascultat versiunea părintelui Anatolie Cibric. Părinte Andrei, ați auzit ceva nou pentru dumneavoastră?

A. K.: Eu am aflat că mărturisirea credinței de acum încolo nu mai înseamnă însemnarea cu semnul crucii, ci lovirea peste față și spargerea ochelarilor oponentului. Pentru mine aceasta este o noutate, eu nu știam că noi avem un asemenea gest de credință. În afară de asta, părintele Anatolie a confirmat ceea cu ce noi am început discuția noastră. Din păcate el chiar și în această situație, cînd de acum e în toi ședința judecății bisericești pentru cazul lui, nu al meu, al lui, el continuă să tragă la fund împreună cu sine pe mitropolit. Deoarece continuă să afirme că toată activitatea lui și predicile ar fi, chipurile, susținute de mitropolitul Vladimir. Eu sînt convins că asta nu e așa. Și faptul că de acum au avut loc patru ședințe ale judecății bisericești, astăzi a fost una, și urmează și altele, mă conving că Mitropolia Moldovei are destul tact, minte, hotărîre, conștiință bisericească normală ortodoxă, pentru a decide de unii singuri asupra acestui incident și activității asociației Fericita Matrona. Eu cred, așa mi s-a părut după ședința de judecată de astăzi, că pînă la sfîrșitul lui noiembrie totul se va hotărî și poate chiar mîine vom avea de acum unele noutăți. Și iarăși zic: eu înțeleg că viața mă poate pune în astfel de situații cînd eu, nefiind în biserică, în altar, să am bărbăția să vorbesc în nume propriu, fără să mă acopăr cu nume mari, de genul ”eu sînt ca toată Biserica, toată Biserica vorbește prin mine”. Eu am emisiunea mea la televiziunea moscovită și de fiecare dată eu încep cu cuvintele: ”Dați-mi voie să mă prezint, eu sînt un idiot”. Adică în sensul inițial al acestui cuvînt din greaca veche ”idios”, ”personal”, ”propriu”, un om care nu este împuternicit de nimeni. Kuraev este egal cu Kuraev. Eu acuș o să vorbesc despre evenimente din lumea religiei, Ortodoxie sau islam, dar aceasta e poziția mea și Patriarhia Moscovei nu poartă responsabilitate pentru ceea ce eu voi spune acum.

Moderator.: Dar cum a reacționat Patriarhia Moscovei la acest caz?

A. K.: Părintele Anatolie nu poate adopta o astfel de poziție. Adică, atunci cînd preotul slujește liturghia el este un om al Bisericii. Atunci cînd omul oferă crucea spre sărutare, nu are importanță dacă acea mînă a păcătuit mai înainte, a lovit pe cineva peste obraz sau a furat, dar în momentul liturghiei aceasta este mîna lui Hristos și ea trebuie sărutată. Înțelegeți, în internet eu pot polemiza cu părintele Savatie…

S. B.: Ah, puteți și încă cum puteți, părinte Andrei.

A. K.: Dar în altar eu îi voi săruta mîna, deoarece el este un preot canonic.[1] Trebuie să știm să deosebim unde omul acționează ca chip al lui Hristos, ca glas al Bisericii și unde ca persoană aparte care are simpatiile și antipatiile sale, gusturi în viață, cultură, politică la urma urmei și așa mai departe. [2] Eu îmi doresc foarte mult ca măcar această lecție să o învețe părintele Anatolie în urma incidentului și ca el să nu mai apese asupra oamenilor convingîndu-i că orice cuvînt al lui este cuvîntul Mitropoliei Moldovei, deci și cuvîntul întregii Biserici Ortodoxe. Asta nu este așa.

Moderator: Și totuși, cum au reacționat la Patriarhia Moscovei față de incident?

A. K.: Deocamdată există o singură declarație oficială publică a unui reprezentant oficial al Patriarhiei Moscovei, acesta este Vladimir Romanovici Celegoida, conducătorul departamentului sinodal pentru informare și analiză. Trebuie să știți că părintele Anatolie Cibric, îndată după incident, a plecat la Moscova unde a organizat o conferință de presă.

Moderator: Era pe douăzeci și unu octombrie, chiar în ziua cînd a fost anunțată moartea dumneavoastră. E o coincidență?

A. K.: Da, e un subiect interesant, dar eu nu doresc acum nici o conspiralogie. Există niște reguli bisericești elementare. Nu poți veni în altă eparhie, nu este vorba de țară, ci numai de eparhie și să faci acolo acțiuni publice bisericești fără știrea episcopului locului. De exemplu, eu pot veni aici la dumneavoastră în ospeție, mă pot plimba prin minunatul parc din centrul Chișinăului, pot intra în restaurantul cu bucătărie moldovenească, pot merge în ospeție la părintele Savatie. Astea sînt lucruri private și eu pot să le fac. Dar dacă părintele Savatie îmi va spune: ”Părinte Andrei, hai la mine la mănăstire să slujim” eu trebuie să cer binecuvîntarea mitropolitului, nu doar a părintelui Savatie ca stareț.[3]

Moderator: Părintele Anatolie a zis că aceasta a fost o comunicare cu presa și că pentru asta el nu trebuie să ceară binecuvîntare arhiereului.

A. K.: Acest lucru a fost condamnat și de părintele Vladimir Romanovici Celegoida… În plus, eu am fost sunat de un episcop moldoven care zilele acestea a fost la Moscova și a fost întrebat de patriarh ce a căutat părintele Anatolie Cibric la Moscova, a avut binecuvîntare de aici, din Chișinău? Adică, el nici aici nu a primit binecuvîntare pentru a merge la Moscova și nici la Moscova nu a primit-o. Eu vă repet: Patriarhia Moscovei se poartă cu respect față de mitropolitul Chișinăului ca și conducătorului Bisericii Moldovei. De aceea, din cîte înțeleg și eu sînt încredințat de asta, că poziția Patriarhiei Moscovei este următoarea: aceasta este o problemă internă a Mitropoliei Moldovei și Mitropolia Moldovei este capabilă să soluționeze singură această criză. Fără șoptiri din partea Moscovei.

Moderator: Bine. Ați afirmat că vizita dumneavoastră în Moldova din 11 octombrie a fost un răspuns la scrisoarea ”mitocană” adresată patriarhului Kiril de către obștea Fericita Matrona.

A. K.: Eu am spus? Nu. Asta n-am spus-o eu, părintele Anatolie a spus-o.

Moderator: De pe blogul dumneavoastră am luat-o.

A. K.: Eu l-am citat pe părintele Anatolie. Nu, nu, nu.

Moderator: ”Acesta a fost răspunsul meu”, ați afirmat. Eu o voi găsi și v-o voi arăta personal.

A. K.: Găsiți-o.

Moderator: Bine. Părinte Savatie, atunci cînd părintele Andrei susține că o expresie sau alta este părerea lui personală, adică ”eu nu acționez din numele Bisericii Ruse”, precum s-a zis, ci doar de la Andrei Kuraev, personal Andrei Kuraev, este normal?

S. B.: Pe părintele Andrei eu îl cunosc personal de 11-12 ani, cînd noi ne-am cunoscut la ”Conferințele de Crăciun” organizate anual de Patriarhia Moscovei. Atunci noi am avut un interviu foarte interesant despre ortodoxie și postmodernism. Eu am publicat acest interviu în cartea mea ”Ortodoxia pentru postmoderniști” care a fost chiar premiată de Uniunea Scriitorilor din Moldova. Așa că eu știu că părintele Andrei are multe păreri personale interesante. De aceea, atunci cînd eu am intrat în această polemică, eu m-am bazat pe înțelegerea dumneavoastră, pe experiența dumneavoastră în materie de polemică și, desigur, anumite lucruri m-au uimit și chiar m-au dezamăgit, asta v-o zic public. Eu îmi mențin părerile pe care le-am expus, dar totodată eu cred că noi putem arăta o polemică demnă și asta este cel mai important pentru noi ca propovăduitori ai Evangheliei. Desigur că există păreri diferite, diferite vederi și experiențe diferite și noi trebuie să discutăm toate acestea, iar asta trebuie să se petreacă în condiții de normalitate, în primul rînd omenești.

Moderator: Un preot are dreptul la păreri personale, mai ales dacă el este receptat ca un trimis al Bisericii Ruse.

S. B.: De ce nu? Eu vă voi spune un mic detaliu care de obicei nu este luat în seamă, acela că despre Biserică se poate vorbi din diferite puncte de vedere, adică se poate vorbi din punct de vedere istoric, din punct de vedere filozofic, se poate vorbi despre arhitectura bisericească, despre cîntarea bisericească și așa mai departe. Desigur în acest caz apar păreri personale și nici nu pot să nu apară, deoarece un om concret, fie el diacon sau preot, sau simplu credincios, a cercetat ceva și propune asta spre judecata comunității, astfel formîndu-se tradiția bisericească. Dar atunci cînd un om vine și spune că le știe pe toate, că lucrurile stau așa și nu altfel, sigur că orice poate fi rupt din context, deoarece noi avem două mii de ani de tradiție, ba chiar tradiția noastră pleacă pînă la Moise și Avraam. Așa că părerile personale sînt inevitabile.

Moderator: Sigur că sînt inevitabile, dar eu vorbeam de altceva…

S. B.: Eu cred că riscul, în cazul de față al părintelui Andrei Kuraev, reiese din faptul că el nu este la Moscova, ci în Chișinău și că este perceput ca un reprezentant al patriarhului Moscovei. Vrei sau nu vrei, părinte Andrei, dar la noi nu vin chiar atît de des propovăduitori cu o reputație atît de gălăgioasă, așa că în mod obligatoriu ați fost perceput astfel. Iar după ce ați semnat manualul ”Bazele culturii Ortodoxe„ ați putea fi receptat ca și reprezentantul unei anume părți a politicii oficiale a statului rus, deoarece acesta este un proiect care poarte pecetea Federației Ruse. Și aici, desigur, sînt inevitabile discuțiile, iar dumneavoastră trebuie să atrageți atenție acestui fapt în calitate de misionar și slujitor al bisericii. Mă refer la întîlnirea cu premierul, întîlnirile cu diverși reprezentanți ai partidelor politice, nu-i voi numi acum. Apropo, este adevărat că v-ați întîlnit cu Piotr Lucinski? [4]

A. K.: Cu Lucinski? Da. A fost o întîlnire pur întîmplătoare, pur și simplu o cină de adio aici în Chișinău, într-un restaurant… Și cînd mă uit, stă Lucinski și cu el un monah tibetan.

S. B.: Foarte interesant. Pentru că Lucinski este și întemeietorul lojii masonice de la Chișinău, nu știu dacă o știați sau nu, dar de aici poate porni o discuție foarte amplă. Vă întîlniți cu personalități atît de diverse, așa că, părinte Andrei, noi avem dreptul să punem întrebări. Ce-i asta?

A. K.: Ne cunoaștem încă de pe cînd era la Moscova, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist, încă de la sfîrșitul anilor optzeci. Așa că și acolo noi aveam niște relații moldovenești comune, printre moldovenii din Moscova. Dar, îndeobște, munca slujitorului bisericii are și o oarecare bucurie a sa este că se întîlnește cu oamenii cei mai diferiți. De preot se poate apropia un vagabond și preotul nu trebuie să fugă de el, dar și prim ministrul. Important este ca și preotul și misionarul să poată lucra în registre diferite.

Moderator: Eu o să vă întrerup pentru reclamă.

[1] Precizez că pe blogul său Andrei Kuraev m-a acuzat de uneltire împotriva patriarhului Kiril al Moscovei, întrebîndu-mă din ce grupare schismatică fac parte. În acest moment, exprimîndu-și dispoziția de a-mi săruta mîna deoarece sînt un preot canonic, părintele Andrei dorește, probabil, să repare declarațiile anterioare cu privire la care am făcut o adresare către mitropolitul Vladimir, cerîndu-i să-l sesizeze pe patriarhul Kiril asupra caracterului provocator al insinuărilor pe care le-a făcut misionarul rus la adresa mea.

[2] Diaconul Andrei Kuraev revine la această viziune a sa asupra preoției, care este activă doar în altar, reducînd preoția la lucrarea sa sacramentală, ceea ce este cu totul străin învățăturii Bisericii lăsată de Sfinții Apostoli. Urmînd această logică, un preot care călătorește sau împletește coșuri nu mai este preot și Biserica nu mai este reprezentată prin el.

[3] E o eroare, eu nu sînt stareț. În plus, doar arhiereii își coordonează vizitele, pe cînd clericii din aceeași jurisdicția canonică nu au neapărată nevoie de aprobări arhierești pentru a merge unul la altul la hram sau la Sfîntul Maslu, e o practică obișnuită peste tot în lumea ortodoxă. Este interesant că toate interviurile scandaloase de la Chișinău ale diaconului Andrei au fost făcute cu ocazia unei vizite ”private”, după cum singur a declarat atunci cînd a fost întrebat cu a cui binecuvîntare acționează.

[4] Piotr Ilici Lucinschi, președinte al Republicii Moldova între anii 1996-2000. Pînă la destrămarea URSS, a făcut carieră în cadrul Partidului Comunist. Începe în cadrul mişcării de tineret, apoi este promovat în Comitetul Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. În 1978 este trimis la Moscova pentru a lucra în cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, iar din 1986 pînă în 1989 este secretar II al Comitetului Central al Partidului Comunist din Tadjikistan.
Petru Lucinschi s-a aflat în ultimele luni de existenţă a URSS în cercul cel mai înalt al puterii sovietice. În dimineaţa de 22 decembrie 1989, el i-a prezentat lui Gorbaciov situaţia din România. În 1997 a favorizat fondarea ”Marii Loje a Moldovei” girată de Marea Lojă Regulară a Italiei. Petru Lucinschi este membru al Marii Loje Internaționale, despre el afirmîndu-se că este printre puținii moldoveni care au intrat în masonerie încă de pe timpul Uniunii Sovietice.


Filed under: Moldova Anticomunista, Ortodoxie, Scandaluri