Lumea mea și-a schimbat culoarea,
Ori ochiul nu mai percepe rozul.
Văd în jur doar uscături
Și umbre bizare-mi acoperă rostul.
E gri și monoton, și urât…
Viața e mistuită de întuneric.
Corbii negri urmăresc și omoară porumbeii,
Țipă răgușit și se zbat coleric.
Lumea mea și-a schimbat esența,
A pierit energia supremă, divină.
Moleșeala, lenea, angoasa…
Mă rod și mă domină.
O clipă pare-a fi o veșnicie
Și mă sperie timpul infinit
Ce fierbe într-un cazan infernal fără fund.
El mă atrage și eu îl urmez smerit.
Lumea mea și-a pierdut forma.
În locul figurilor conturate
Văd imagini șterse, prelinse-n absurd,
Reflectate, parcă, în oglinzi denaturate.
Nu mai este ce-a fost…
Nu va mai fi ce este…
Locuiesc în coșmar,
Am evadat din poveste.
Filed under: Posturi în limba română Tagged: a pieri, absurd, angoasă, atrage, întuneric, clipă, coșmar, coleric, corbi negri, culoare, divin, domină, energie, esență, gri, infernal, infinit, lene, lume, moleșeală, monoton, nelume, ochi, oglinzi denaturate, porumbei, poveste, roz, suprem, timp, urât, uscături, veșnicie
