La rugămintea cititorilor români public primul fragment al discuției mele cu Kuraev din cadrul emisiunii ”Priamoi razgovor” la Jurnal TV.

FILOSOFIA SCANDALULUI

Moderator: Bună seara stimați telespectatori. Sînt Iulia Feodorova și urmăriți Talk Show-ul ”Priamoi razgovor”. Astăzi din nou îl avem ca oaspete pe misionarul Bisericii Ortodoxe Ruse, vestitul publicist bisericesc, protodiaconul Andrei Kuraev. Bună seara, părinte Andrei. Vă prezint încă un oaspete, este scriitorul ortodox și publicistul Savatie Baștovoi. Bună seara, părinte Savatie.

Andrei Veaceslavovici, v-ați ținut de cuvînt și, după scandaloasa primire de la Academia Teologică din Chișinău, nu v-ați temut să veniți iar în Moldova. După o lună de la ultima dumneavoastră vizită la Chișinău patimile din jurul incidentului cu participarea dumneavoastră și a duhovnicului asociației Fericita Matrona nu se liniștesc. Mai mult decît atît, peste 15.000.000 de oameni au vizionat pe internet ediția emisiunii noastre care a premers scandalului. Reacțiile sînt multe, opiniile sînt împărțite, această chestiune o cercetează și judecata bisericească. Schimb emoțional de replici dintre sfințiții slujitori în toiul campaniei electorale, scandal grandios… Pe blogul dumneavoastră (pentru cei ce nu știu, părintele Andrei e un bloger vestit), ați reacționat extrem de dur, cel mai moale epitet cu care i-ați decorat pe membrii asociației este ”neaveniți”. Nici ei n-au rămas datori, v-au numit provocator. Părinte Andrei, atunci cînd ați numit asociația Fericita Matrona ”sectă” v-ați așteptat la o asemenea reacție? În genere, ce gîndiți despre incidentul petrecut pe douăsprezece octombrie?

A. K.: Există lucruri care trebuiesc făcute indiferent de reacția care ar urma. Pur și simplu pentru că trebuie să spunem adevărul. În cazul de față aceste cuvinte ale mele răspîndite în mass media moldovenească precum că asociația Fericita Matrona în esență este o sectă mi se pare că au fost un fel de veste eliberatoare pentru mulți viețuitori ai Moldovei. Pentru oamenii cărora le era greu să accepte cuvintele părintelui Anatolie Cibric ca pe o normă a credinței și vieții bisericii. Adică, să presupunem un om care are evlavie față de biserică, mitropolitul Vladimir, patriarhul Kiril și așa mai departe, dar brusc el vede că unul dintre preoți vorbește lucruri foarte stranii și comite acțiuni agresive ca fiind de la numele bisericii și omul nu simte în sine posibilitatea de a se împotrivi bisericii, dar totodată educația lui bună din familie nu-i permite să se împace cu această intonație, cu aceste cuvinte. Și atunci începe un conflict psihologic interior. De aceea consider că în cazul de față a fost ocazia de a da oamenilor un fel de spațiu al libertății, de ale spune ”așteptați, nu trebuie să confundați orice glas din biserică cu glasul Bisericii”. În cazul părintelui Anatolie Cibric, unele cugetări din păcate poartă un caracter schizmatic și sectar, iar oamenii în acest caz au ocazia să facă o alegere cinstită: dacă tu împărtășești aceste poziții și acțiuni, e dreptul tău, dar află că prin aceasta tu alegi o cale deosebită, alături cu biserica. Dar dacă vrei să fii cu biserica, atunci lasă să-ți treacă pe lîngă urechi cuvintele părintelui Anatolie Cibric.

Moderator: Anatolie Cibric, în interviul de azi pe care l-am făcut, afirmă că tocmai el grăiește adevărul și este un luptător pentru adevăr. Dar despre aceasta mai tîrziu. Părinte Savatie, sînteți misionar și slujitor al Bisericii din Moldova. Cum comentați cele întîmplate?

S. B.: Bună seara. De la bun început doresc să-mi cer iertare de la ruși și vorbitorii de limbă rusă pentru imperfecțiunea limbii ruse vorbite de mine, dar eu mă voi strădui să-mi exprim gîndurile în așa fel încît ele să fie cu putință de înțeles. În cazul de față, părinte Andrei, gîndesc că ați acordat o mult prea mare atenție părintelui Anatolie Cibric și obștii Fericita Matrona în general. Ei nici pe departe nu reprezintă Ortodoxia din Moldova și chiar cred că nu există o astfel de posibilitate ca ei să adune în jurul lor mai mulți oameni decît au acum. Iar faptul că acțiunile acestei organizații sînt în atenția unei anchete sinodale, că asupra lor lucrează Patriarhia Moscovei în persoana vlădică Feognost, și dumneavoastră știați de asta, reacția dumneavoastră ar putea fi receptată ca o încercare de a influența mersul evenimentelor, deși mersul evenimentelor mi se pare a fi clar, e o ieșire pur jurnalistică. Eu însă cred că noi avem Sfînt Sinod și îndeobște Biserica se conduce după niște norme foarte clare. Singurul lucru pe care eu îl pot înțelege este acela că ați dorit să grăbiți puțin evenimentele, iar faptul că asta s-a petrecut în campania electorală, cînd la noi și așa totul este foarte încordat, cînd politicienii aruncă unii în alții cu fel de fel de cuvinte, mi s-a părut că biserica a apărut într-o lumină nu tocmai plăcută pentru noi. Aceasta este, pentru început, reacția mea.

A. K.: Eu sînt foarte bucuros că un părinte cu autoritate din Moldova a confirmat că glasul părintelui Anatolie Cibric nu este glasul Bisericii, nici a Bisericii din Moldova. Eu cred că asta e cel mai important acum.

S. B.: Vai nouă atunci cînd glasul unui singur preot va deveni glasul întregii Biserici, fie că e Cibric, Savatie sau Kuraev.

A. K.: În al doilea rînd, pentru mine părintele Anatolie Cibric nu este un fenomen moldovenesc, ci o manifestare a unei mișcări globale, pe care eu o văd foarte bine după acțiunile sale din Rusia, în internet și în viața reală. Eu văd asta în Ucraina și în viața României asta începe să străbată cu o oarecare întîrziere față de Rusia.

Moderator: Ce e ”asta”? Ce fel de mișcare e asta și cum poate fi caracterizată?

A. K.: Un fel de internațională a unor mișcări para-ortodoxe a radicalilor extremi fundamentaliști…

Moderator: Ei se numesc pe sine tradiționaliști…

A. K.: Ei pot să se numească pe sine în multe feluri. Știți, există un fenomen, fenomenul globalizării, foarte complex, foarte controversat, cu foarte multe aspecte negative, dar există și o mișcare antiglobalistă. Oricît de curios ar părea, dar ea este tot globalistă. Așadar, una dintre umbrele pe care globalismul o aruncă asupra întregii planete este mișcarea antiglobaliștilor. Și toți acești troțkiști, cheghevariști, verzi, ei merg la întîlnirile G8 pe toate continentele și organizează aceleași pichete și așa mai departe…

S. B.: Dar ce puteți spune despre faptul că asociația Fericita Matrona folosește steaguri ale cercurilor extreme din Rusia? Eu o percep ca pe un fenomen pur rusesc, cel puțin în manifestările lui exterioare. Desigur există o obște panortodoxă, dar ea presupune niște nuanțe și despre asta tot se cuvine să vorbim. Trebuie să spunem că a fi antiglobalist nu înseamnă să fii neapărat așa cum o vedem aici sau în unele provincii rusești și de aceea nuanțele trebuie totuși introduse. Există foarte mulți oameni instruiți care sînt antiglobaliști. De exemplu, cu vreo două săptămîni în urmă, în orice caz în această perioadă, Forul asociațiilor ortodoxe din România, alcătuit din o mulțime de oameni interesanți, deștepți și instruiți, care deloc nu aruncă cu ouă în redacțiile gazetelor, s-au exprimat în același sens. De aceea poziția dumneavoastră pentru mine e un pic alb-negru. Faptul că noi nu introducem în dezbaterile noastre și nuanțe poate influența cursul polemicii noastre în general.

A. K.: Eu de felul meu cred că sînt un om alb-negru: cu fața palidă și rasă neagră. Asta cred că determină multe. În ce privește Rusia, Rusia e mare și în ea găsești de toate. Și desigur există astfel de mișcări cu care menține legătură părintele Anatolie Cibric și care se susțin unii pe alții. Dar aceștia sînt niște marginali. Aceștia sînt oameni care nu au nici o treabă nici nu puterea de stat a Rusiei, nici cu cultura rusă cît de cît superioară, universitară, academică și cu atît mai mult cu poziția Patriarhiei Moscovei. E un fel de internațională a marginalilor.

S. B.: Dar ei sînt mulți, părinte Andrei.

A. K.: Nu sînt chiar atît de mulți. Știți, eu trăiesc în viața reală. Dacă eu aș trăi doar în internet, eu m-aș fi speriat: ”Ah, ce multe sînt toate aceste site-uri, toate aceste volante de o zi și așa mai departe”. Acești useri care momentan se năpustesc asupra oricărui os informațional și îl rod pînă nu mai rămîne decît făina și aiureala. Dar atunci cînd eu merg în mănăstirile reale, în parohiile reale, în seminariile reale și comunic cu oamenii ei constat că oamenii au graficul lor personal de fiecare zi, graficul personal de viață. Și, din fericire (politicienilor la fel le este propriu să exagereze impactul lor asupra vieții reale), din fericire nici viața Moldovei nu se reduce la alegerele prezente.

Moderator: Dar cum explicați că toți acești oameni sînt mînuiesc bine internetul?

A. K.: Pentru că internetul este o Joacă.

Moderator: Mare…

A. K.: Da, o Joacă mare. Și de aceea acești neni maturi se joacă acolo. Își satisfac unele complexe, sau nu și le satisfac. Dar pe de altă parte asta este ceva nou, noi niciodată nu am trăit într-un astfel de spațiu. Pe de altă parte, pentru prima dată în cele douăzeci de secole de existență biserica trăiește fără presiunea statului, în deplină libertate de conștiință. Adică pentru prima oară în douăzeci de veacuri s-a stricat cultura vieții interne bisericești, deoarece noi sîntem o biserică de neofiți, mai cu seamă în Rusia, în Moldova este puțin altfel, aici unde s-a păstrat mai multe familii ortodoxe și Ortodoxia este absorbită odată cu laptele mamei. În Rusia asta s-a distrus, de aceea nu există un cenzor interior. Apoi a fost distrus sistemul de învățămînt în perioada sovietică. Și în al treilea rînd, niciodată în istoria nu a costat atît de puțin să cumperi informația și să o difusezi. Iar internetul în genere face asta pe gratis. De aceea e foarte ușor să ajungi să te crezi un clasic al literaturii, mai ales dacă pe un astfel de blog nu intră nimeni, automat sînt un geniu neînțeles de nimeni, deoarece pe blogul meu nu intră nimeni și doar viitorii nepoți vor înțelege ce mare geniu sînt eu și așa mai departe. De aceea e foarte ușor să-ți creezi lumile tale. Există în internet un program care așa se și cheamă: ”lumea mea”. Cutare și cutare te invită în lumea sa – eu primesc zeci de astfel de invitații în poșta mea în fiecare zi. Așadar, omul trăiește pe această planetă cu avatare albastre… Cum se cheamă planeta asta, că nu-mi mai aduc aminte?

S. B.: Planeta scriitorilor, politologilor și comentatorilor care la cei șaptesprezece, optsprezece ani ai lor le știu pe toate și de opinia lor trebuie să se țină cont.

A. K.: Dar acești oameni sînt nevoiți să se întoarcă din lumea virtuală în lumea reală deoarece ei s-au încărcat, din păcate, cu ură și frică și omul se teme de nălucirile propriului conștient. Și iată că în cazul părintelui Anatolie Cibric, în cazul dat acesta este un nume impersonal, căci el poate fi înlocuit cu numele aceluiași episcop Diomid din Ciukotca sau cu îngropații din Penza…

Moderator: Și totuși acesta este un fenomen global.

A. K.: Da, da, da, este un fenomen global. De aceea eu recționez atît de tăios, nu pentru că părintele Cibric ar fi din altă țară sau ar fi moldovean.

S. B.: Apropo, oare nu reacționați prea tăios, părinte Andrei? Dacă dumneavoastră vedeți în cei de la Fericita Matrona unele manifestări extreme ale unor reacții omenești, sau ortodoxe, asta trebuie să discutăm, nici reacția dumneavoastră nu este deloc mai puțin extremistă. Ați folosit cuvinte atît de grele…

A. K.: Asta pentru că eu sînt oaspete. Dacă eu aș trăi permanent în această țară, ca și dumneavoastră, eu aș fi avut speranța că zi de zi, printr-un contact permanent, poate fi schimbată opinia oamenilor. Dar cînd eu am la dispoziție doar zece minute…

S. B.: Așa că i-ați zădărît, ați făcut-o lată și ați fugit la Moscova.

(Va urma)


Filed under: Moldova Anticomunista, Ortodoxie, Scandaluri