www.interairport.blogspot.com
Ai observat vreodată dualitatea emotivă a aeroporturilor? Poarta de departures și arrivals doar la vreo 30 metri una de alta, însă s-ar părea că ești în două lumi diferite.
Cei care își petrec oamenii dragi în drum, au amprenta unei tristeți pe față. Astfel e la noi, căci cei care pleacă de obicei o fac pentru mult timp. Majoritatea nu se duc în vacanțe, ci să îmbrățișeze o altă viață. Acolo unde sunt menajere sau constructori, venetici, departe de familie. Carând încet valiza se îndreaptă spre ghișeu, iar mai apoi încearcă să mai stea, măcar încă 5 minute cu familia sa, înainte să treacă conctrolul vamal. Ai observat vreodată lacrima scursă pe obrazul mamei, care își îmbrățișează copilul înainte de a ai zice bun rămas? Ai observat copilul, care își strânge mama, în sinea sa strigând ca ea să nu plece, dar totuși neândrăznind să îi zică ceva.
Pașaportul la control. O ultimă privire înapoi. Întipărirea unei imagini, care o vei purta în gând până te vei întoarce și apoi lacrimi la decolare.
La 30 de metri de toată această dramă, se întâmplă cu totul altceva. Persoane cu buchete de flori, emoții, îmbulzeală… căci se întorc acasă. Aceleași lacrimi și îmbrățișări, doar că de bucurie.
Deși, simți că în curând, mult prea curând, inevitabil te vei aflea iarăși la poarta “Plecări”.