DIN BLOGURILE MOLDOVEI
Amigdale amare
Rămas de jumătate de zi fără durerea din capătul cerului înstelat al gurii, parcă mă simt văduvit de ceva esenţial, banal, fatal şi diafan. De la durerea aceea insuportabilă mi-a rămas o temporară - nădăjduiesc - preferinţă spre a scuipa, în detrimentul clasicei, igienicei şi obişnuitei îngurgitări a salivei. Adică, arzându-mă cu înghiţit, scuip şi în salivă. În concluzie, amigdala s-a calmat, o rază de soare, ultima a serii, mângâie cinci crenguţe de prun, atmosferă propice actului hiacintic al vrăjitoririi, întreţinută şi de zgmotul incredibil de agasant al rablei lui O., nu ştiu unde pleacă cu ea zilnic, când tanti Molnar ar putea să ne facă toate prăjiturile dorite, fără efort, cu mâinile în sânul primitor al lui Avraam şi ale fiilor săi iubiţi de mai mare ruşinea, vă daţi seama ce ar însemna să apară în playboy sânul lui Avraam!Colorat la faţă extraordinar de mult, cu un prost gust desăvârşit, calul troian din sala de sport supse tot faringoseptul până la tunelul de la capătul luminii de sub canalul manşetei. Dezgustat, aprinse becul de la lampă, orbit ca o cârtiţă, fostă chirurg estetician, de întunericul ca de pe maţul gros ce trecea în grupuri compacte de câte cinci pe stradă, în ploaie, că n-am cheie, o uitase sub perniţă, la uscat odată cu celelalte gâşte din curtea vecină şi prietenă, nici nu poţi să-ţi închipui cât l-a costat.Era totuşi mulţumit că armata, adică stagiul militar, frumoasă limbă!, ptiu pe ea de deochi, armata, deci, i-a adus mult visata maturizare, semne: i se cariaseră într-un an de zile, departe de casă, neştiind nici măcar pentru cine bat clopotele, trei dinţi din faţă, un molar şi un premolar, egal trei, care nu apucase pesemne să se molarizeze îndeajuns până la ora intrării noastre în emisie.Trebăluind mult timp pe acolo, pe sus, Şendor se plictisi şi coborî în cohă, luă spălătoarea de la îndemână, o unse cu unsoare de porc, albă, să-ţi lingi degetele jucându-te cu dânsa şi o mâncă tăcut, plimbându-se prin ogreadă, segmentat de o inexorabilă anxietate de origine neuronală, bazată pe o situaţie fiziologică nu tocmai eclatantă, dar suficient de cerebrală cât să îi încapă în cap pentru a-i putea subţia buzele frumos frezate cu placa de întins părul, aia scumpă, comandată pe net şi sosită la poştă ferfeniţată, ştii despre cine e vorba, nu râde.