După ce am cunoscut sute de persoane, am ajuns să cred că cea mai mare performanţă a unui om este să fie el însuşi. Aparenţele, dorinţa de a fi alţii decât suntem, ies repede la lumină şi este greu să te reconstruieşti după asta.
Poate că deaceea, întotdeauna m-au atras persoanele cu atitudine clară, chiar dacă această atitudine a fost sau este total diferită de a mea. Poţi să nu le iubeşti, poţi să le urăşti, ele pot să te deranjeze prin prezenţa lor, în schimb le respecţi. Nu poţi face abstracţie de faptul că ele există.
Aşa că, dacă nu avem certitudinea că suntem la locul nostru, că mergem pe drumul nostru, niciodată nu e târziu să schimbăm ceva.