Eu sunt din aceia cărora nu le pasa de pantofii murdari şi plămânii înnegriţi. Asta pentru că-mi place curăţenia şi sănătatea. Îmi permit luxul de a mă simţi important şi ignorant, fiindcă „modestia şi învăţarea îmi sunt principii de viaţă” (extras din CV). Nu sunt sensibil, anume pentru că îmi pasă de ce simt oamenii. Ignorez „politica” pentru că văd „politicul”oriunde. Uit repede, pentru că am amintiri frumoase.
Intermitenţă: Dar tu, cetitorule, te regăseşti în cele de mai sus? Cîţi ani ai? Cu ce te ocupi? Ce îţi place să faci? Îţi plac-clap blondele sau brunetele? Bărbaţii serioşi sau săţioşi? Ce cărţi citeşti? Ce crezi despre sex? Wow ce fain. Fu, ce ruşine.
Mă tem să scriu pentru că îmi place scrisul.
- De ce nu vii cu noi? mă întreabă un prieten
- Pentru că vă iubesc, îi răspund, şi mi-i dor de voi.
Între mine şi lume există o frontieră, între mine şi tine – o frunte. Le păstrez pe ambele pentru a vedea orizontul şi a te putea privi în ochi. O să-mi spui că nu văd totul şi că nu te cunosc. Că pe urmă voi fi altul dar vai.
Îţi voi povesti atunci despre portal, şi despre pietrele din Maramureş, şi despre cărţile pe care le-am scris şi ţi le-am dedicat.
Şi despre Gheorghe din Săpânţa. Despre viaţă, cu alte cuvinte:
Eu aicea hodinesc
Şi Stan Gheorghe mă numesc,
Toată viaţa am trăit
Şi pe urmă am murit.
