tac
sîmbătă, cînd mă descălţam în antreu,
o femeie intra în casa noastră
cu miros de busuioc
am urcat în fugă s-o chem pe mama
şi-am înţeles că aia era moartea
din spatele meu
preotul îmi şopteşte pacea în timpane şi eu
tac
biserica m-a chemat pe crucea mîntuirii,
dar spovedania mea e o mută prezenţă încărcată
de doruri, tristeţi şi pietre
ghemuită ca-n pîntecul mamei,
azi m-am născut într-o moarte
şi-mi caut „casa”
