“Independentă” de trei ani

De trei ani sunt independentă în adevăratul sens al cuvântului!!! De trei ani numai depind de mama sau tata! De trei ani, deja de trei… Aveam 18, când am plecat în lumea mare, cum s-ar spune! Şi nu regret… 

E mult sau puţin, nu ştiu ce aţi spune. Dar pentru mine, primul an a fost forteeeee lung şi destul de plin de evenimente, atât plăcute, cât şi neplăcute.

Eram la începutul ultimului an de liceu. Liceu, de altfel, pe care l-am şi schimbat cu o luna mai devreme. Colegi noi, profesori noi, ambianţe noi, etc. Greu. Greu să demonstrezi tuturor că nu degeba ai “ros pantalonii” prin ceilalţi 11 ani de liceu. Dar, am demonstrat-o!!!

Am trecut şi de prima sesiune într-un nou liceu, (Ce-i drept că nu plecasem singură, dar în 3, cu încă 2 colege. Cele mai bune prietene de altfel, cu care “ne-am înrudit” între timp ), am trecut şi de examenele de BAC, am trecut şi de prima experienţă de “muncă pe vară”, am trecut şi de ADMITEREA 2008  cu brio… lucru binevenit de altfel… de o nouă dezamăgire în prietenia dintre colegii de universiate… de prima sesiune la universitate… de prima bursă de gr. I… şi desigur, de primele succese în plan profesional, ca să numai zic şi de cele pe plan personal.

“Ceea ce nu te doboară de ridică”, spunea cineva. Şi avea dreptate. Evenimentele din ultimii trei ani m-au format şi m-au făcut mai puternică la tot ce se întâmplă. “M-au vaccinat” de multe şi de mulţi.

Mersi, BiBi, că mi-ai oferit ceea de ce aveam nevoie la acel moment. Eşti o prietenă de invidiat. Şi desigur şi ţie, YooBee, că mi-ai fost şi eşti şi mamă şi tată, şi soră şi frate, şi prieten şi iubit, iar acum şi soţ!!!