gînduri confuze.
Un gînd confuz mă răpește din nou de camera verde. Ora 6:00. Este ora cînd visele se destramă, ora cînd îmi îmbrac tenace masca. Respir greu. Mă deplasez în ritmul gîndurilor ce-mi trec prin cap. Sunt lipsită de căldură. E întuneric- afară, nu și în suflet. De aici vine o lumină puternică ce tinde spre perfecțiune! Ea îmi ghidează drumul spre locul care mi-a furat multe. Orașul- un nor de trăiri false... Conectez casca și caut ceva puternic care să îmi alunge nevoia iritantă de a dormi.29 octombrie- cum m-ai zboară timpul...
29 octombrie 2010- unde fug anii?
Afară încă domină puterea întunericului. Mă simt prinsă în mrejele lui. Sunt ca o fantomă ce plutește între cer și pămînt, între vis și realitate. Am devenit imprevizibilă și pentru mine.
Glasul răgușit al șoferului mă readuce printre oameni. Sunt iarăși ei- lumea aceasta vanitoasă și vicioasă. Și iarăși se grăbesc undeva, uitînd să-și trăiască viața. Merg pe jos. Îi privesc de aproape cu curiozitate. Majoritatea cu zîmbetul aprobator, indeciși, grăbiți, iritați, savurîndu-și țigara de dimineață. Absenți. Absența lor ascunde visare, speranță, bucuria molcomă, gînduri confuze. O masă bună. O carte. Un copil. O ființă iubită. Puterea de a fi ei înșiși. De a trăi, de a rezista.
Oamenii aceștia grăbiți au nevoie ca ochiul lor clavăzător să se lase invadat de o ceață protectoare. Prin care întunericul sau lumina iradiată dinspre cei din jur să-și piardă din intensitate. Să se îmblînzească. Să devină suportabilă.
Cine sunt ei? nu știu...Muritori grăbiți undeva, în căutare de ceva, în așteptarea cuiva.
Cine sunt eu? O bombă al cărui cifru nu-l cunosc pentru a opri detonarea.
I like being a strong, independent woman, and to be honest, I was never afraid to be on my own
P.S. M-am îndrăgostit de piesa aceasta
Sursa
2010-10-29 15:31:03