Publicitatea la tv

Odată cu dezvoltarea mijloacelor de informare în masă, a tehnologiilor informaţionale, precum şi a comunicării electronice, publicitatea a început şi ea să joace un rol important în viaţa socială. Şi chiar dacă la început publicitatea lucra mai mult intuitiv, informativ, bazându-se pe talentul unor oameni creativi, tendinţa actuală este de a se baza din ce în ce mai mult pe cercetare. De ce? Fiindcă tot ce vedem noi la televizor, reclamele din fiecare pauză publicitară tind să devină mai degrabă o „investiţie” decât un „joc al întâmplării”, de a aborda consumatorul pe baza unor „tehnologii de comunicare”.

Pe de altă parte, publicitatea reprezinta o parte esentiala a televiziunii. In cazul televiziunilor private, vânzările de spaţiu publicitar sunt un segment ce aduc venituri substantiale si nu numai.

Toată lumea ştie că reclamele manipulează dar marea majoritate a oamenilor sunt influenţaţi de ele atunci când decid să cumpere ceva sau să acţioneze într-un anumit fel. Poate fi explicat acest paradox şi prin modul nostru de interacţiune cu ceilalţii, în situaţile în care dorim să-i convingem sau să-i manipulăm, situaţii în care folosim tehnicile similare publicităţii. S-ar putea obiecta că reclamele informează. Poate acesta a fost scopul lor iniţial dar, în epoca consumismului, reclamele au devenit o armă de influenţare a oamenilor. De altfel, în mai toate ţările există prevederi legale care pedepsesc reclamele mincinoase. Evident, însă, că nu poţi demonstra că un detergent nu lasă rufele minunat de albe sau că nişte biscuiţi nu au un gust sublim. Iar aici intervine genialitatea art directorilor din casele de publicitate. Ei nu urmaresc sa demonstreze cat de minunat de albe pot fi rufele, ci că detergentul X le face asa de minunate. In spatele secvenţelor (de obicei exagerate) se ascunde mesajul ce trebuie să se infiltreze în mintea telespectatorului şi să-l determine pe acesta să consume sau măcar să încerce produsul. Insa odată cu detergentul X se promovozează şi personajul Y, ce poate promova o figură de mare interes pentru unii sau pentru alţii. După cum vedeţi această axiomă a relaţiei X şi Y nu face decât să deschidă cercul vicios al televiziunii de azi.

In linii mari, publicitatea vinde şi hrăneşte cu succes o industrie intreagă inclusiv pe timp de criză. Chiar în aceste momente, deficitar financiare, marile brand-uri continuă să apară pe sticlă. Problema este că din ce în ce mai puţine brand-uri autohtone îşi permit să intre în spaţiul publicitar. Impactul publicităţii pe Tv este destul de definitoriu şi până când alte produse se vor strecura în grilă, mulţi vor bea în continuare CocaCola, vor mânca pate Hame şi vor folosi hârtie igienică Zewa. Datoria noastră, însă, în calitate de consumatori de bun simţ, este să poziţionăm publicitatea la tv acolo unde îi e locul şi să nu ignorăm  piaţa largă de produse ce ne-o oferă minunatul sistem românesc.