Ce-i cu asta?

Şi am promis să nu mai discut despre politicieni, politică, partide, alegeri, etc. Acest circ, este atît de mîrşav şi respinător, încît nu poţi să-l accepţi. Nu o dată m-am convins de acest lucru. Iar, odată convins, nici nu vrei să mai auzi de circul numit politică. Sunt lucruri mult mai importante pe lumea asta, care merită o mai mare atenţie decît politica.

Dar, iată că nu te poţi abţine. Este cam greu să  te abţii cînd vezi că demegogia politică depăşeşte deja orice limită, şi prin urmare, trebuie să urmeze o “descărcare”.

Cred că nu sunt singurul care am rămas “cu gura căscată” văzîndu-l pe Mihai Ghimpu “rupîndu-se” în discoteca de la Ialoveni. Ce impresie poţi să-ţi faci atunci cînd vezi un politician cu aspiraţii de preşedinte “sfărîmîndu-se” alături de tineretul distrus al ţării? Desigur că una amară.

Sincer să fiu, dacă nu ştiam că bătrînul care dansează în această înregistrare este Mihai Ghimpu, avea să întreb “ce-i cu alcoolicul ista”? Nu de alta, însă prin ceea ce a făcut, devine un concurent serios pentru cei mai alcoolici şi decăzuţi oameni din ţara aceasta. Cei care vor citi articolul dat, şi provin din mediul rural, îşi vor aduce aminte imediat că mai în fiecare sat este cîte un alcoolic care se dă la asemenea “show”-uri. La noi în sat, era unul “Sănea” (să-i fie ţărîna uşoară) care, cînd îşi umfla nările, mai intra prin discotecă şi dansa asemenea lui Ghimpu. Şi tot aşa, nu se uita că cîntă Michael Jackson, şi că în jurul lui sunt copii, dar dansa de “rupea” pămîntul. Iar fetele din jurul său nu de dădeau în lături – fix ca în cazul lui Ghimpu.

Nu spun aceste lucruri pentru a lovi în Ghimpu şi a-i crea o imagine proastă. El singur şi-a format o imagine proastă. Bătrînii noştri joacă alături de tineri doar atunci cînd se cîntă o muzică populară. Însă şi atunci, se cam ruşinează. În rest, chiar şi pe la nunţi, se observă în lucru: cînd se pune o muzică mai “la modă”, bătrînii se dau la o parte şi joacă cei mai tineri. Doar cei care nu au ruşine, sau iubesc să fie în centrul atenţiei se bagă să joace alături de copii de 20 de ani pe ritmuri moderne.

Dar nu acest aspect este cel mai respingător. Lasă să joace alături de tineri că nu omoară pe nimeni.

Mai respingător şi mai dureros totodată, este alt aspect. Ghimpu a făcut acest lucru pentru a fi “la modă”, pentru a fi pe gustul tinerilor şi pentru a mai cîştiga nişte voturi. Dacă el crede că prin autoînjosire în faţa unei culturi străine (muzica lui Jackson în cazul nostru) face o faptă bună – se greşeşte amarnic.

Nu, “cadrele” pe care le-a făcut Ghimpu aseară nu au nici o scuză. Dacă tot vroia să atragă tineretul de partea sa, putea să facă altceva – să stîrpească corupţia din universităţi, să mai închidă din discoteci, mai mai “taie” din posturile TV de genul “KISS TV” ” MUZ TV”. Putea să facă tot posibilul ca tinerii să înveţe în şcoli adevărata noastră istorie şi adevăratele noastre tradiţii – în acest caz – da – putem spune că ar fi făcut ceva bun pentru tineret şi prin urmare (dacă tinerii ar fi sinceri) ar fi alături de el.

Însă, atunci cînd te alături degradării tinerilor, nu poţi spune că faci un lucru bun pentru ei. Atunci cînd iai parte la decăderea morală şi la spălarea de creier la care este supus tineretul – devii părtaş la căderea lor. Dar şi mai grav este cînd, un individ care pretinde la preşedinţia unui stat încurajează degradarae morală a tineretului.

Dacă mesajul postmodernist “simte-te liber” este valabil şi în cazul politicii pentru tineret al partidului pe care îl conduce Mihai Ghimpu – este semn că atît respectivul, cît şi marionetele politice din jurul său au rupt-o cu românismul autentic. În acest caz ei într-adevăr sunt liberali – adică iau parte cu voie sau fără voie la distrugerea identităţii acestui popor.

Dacă partidele de azi au ajuns să atragă tinerii prin discoteci, baluri, şi alte modalităţi de destrăbălare, putem spune să ele nu ca scop educarea sănătoasă acestor tineri. Dimpotrivă, ei se folosesc de slăbiciunile trupeşti ale acestora pentru a ajunge la putere. Iar în acest caz, cred că este binevenită o parafrazare la un vechi dicton: “Prosteşte şi conduce!”

Nici nu ştii ce să mai faci, ce să mai crezi. Îi jale în ţara asta, iar dacă nişte indivizi cu apucături ca ale lui Ghimpu vor să nu conducă destinele – starea de jale se amplifică.

Articolul nu a fost scris pentru a defăima de cineva şi pentru a-i promova pe alţii. El nu este decît o tristă constatare ale unor lucruri dureroase pentru acest popor.