File din jurnalul unui Cuceritor(II)
Cuceritorul va fi singur. Astăzi, mîine şi la sfîrşitul veşniciei.
Fruntea-mi simte acele reci, de gheţă ale frigului. Stau cu ochii închişi, lipit de vetraliul umed. Îmi doream să absorb transparenţa colorată a acestei inexplicabile existenţe. Dincolo de acest subţire perete e universul ce l-am cucerit. Aici e universul ce l-am creat. Fals sau adevăr? Două fiinţări despărţite de imaginea lui Conqueror Worm. În care univers nu aş trăi, eu, Cuceritorul, trebuie să aleg dintre eternitate şi clipă.
Your sword, my Lord! Oţelul miroase a sînge şi a lacrimi. Nu i-am simţit niciodată greutatea. Vidul transformă greutatea în ἐνέργεια...în viaţă. O moarte întotdeauna dă naştere unei vieţi. Un sfîrşit e întotdeauna un început.
Cuceritorul nu are frică de a pierde. Ceea ce îmi aparţine va fi al meu. Ceea ce voi pierde va aparţine universului meu. Unicul nu face întregul. Întregul nu e o sumă. Pierzînd, cuceresc!
Îngenunchiai, rezemîndu-mă pe mîina-mi de oţel. Decizia a fost luată. Scîntei de gînduri încercau să aţîţe focul incertitudinei. Fluturi albaştri. Gînduri rătăcite. Eu sunt Cuceritorul, deci cel care supune. Supuneţi-vă, voi gînduri nedemne. Supuneţi-vă celui care decide.
Flutri albaşti, roşii şi negri. Sticla colorată se opri pe o clipă în aer, nour de clinchet în juru-mi, şi căzu ploaie multicoloră la picioare. Cioburi albastre, roşii şi negre. Sunt Cuceritor pentru că nu ştiu ce va fi mîine. Sunt Cuceritor pentru că ştiu ce va fi azi.
Astăzi clipa şi eternitatea se vor contopi. Astăzi există un singur Univers. Cuceritorul şi Cuceritul. Cuceritorul şi Creatorul. Creatorul ce cucereşte. Cel ce dăinuie în timp e cel ce a cucerit clipa eternităţii.
Unde e graniţa dintre cucerit şi creat? Întrebaţi-mă...Privindu-mă-n ochi.
Sursa
2010-10-25 17:04:32