Ma vie, oh, ma vie, que tu es jolie, jolie comme Vulpe Valerie.

Muzica!

Atunci cand totu’n viata se schimba precum frunza de artar isi preschimba culoarea, vine ora marilor ganduri. Sunt un alt om, maintenant! Sa vedem… Pentru ca am acuma sare si piper si traiesc la Paris in fiecare zi, sunt nevoit sa fac networking, sa dau mana cu multi oameni noi si sa le caut in ochi sclipirea ceea. Doar asa incep marile prietenii si nu mai esti singur – de la o stangere de mana, nu-i asa? Iata ca, dragul meu prieten, te caut in fiecare ciudat cu care schimb o vorba-doua si te caut in fiecare fata cu care-mi impletesc privirea. Apas pe butonul preview sa vad cum suntem tineri, sinceri si frumosi, avem multe amintiri complice, ne urcam in tren si ajungem pana in Montauk unde tu-ti musti stangaci buza de jos si fulgii ti se topesc pe obraz, sau se ciocneste berea, e dimineata si doare capul iar noi radem in nestire, gust de betie in gura si uite-ne lumea la picioare.

Ce frumos e ca eu, anume eu, mai am acum o sansa, de data asta sa nu stric totul din instinctul asta de autodistrugere si totul va fi bine, ca-n filme, ca la Alain Delon. Mi-ai zis o data, cu nasul tau mare, sa nu’ndraznesc vreodata sa cred ca n-ai fi fericita fara mine, si iata-te precis stralucind in fiecare zi ca la balul de absolvire, ca un magnet colorat, cu unghii albastre.