suferim de singurătate
Închisă între patru păreți, uitată de toți...viața nu se mai află în mișcare, însuși aerul zace inert...Timpul prinde mucegai în mîinile mele...
Nu mai știu să ascult, am uitat cum e să fii un om fericit, am pierdut și continui să pierd momente, clipe, ani...
Mă las pradă unor halucinații absurde care duc spre nicăieri.
Sunt plină de el, de cuvintele lui ce mă atingeau ca scînteiele care sar dintr-un foc scormonit și întețit.
Sunt plină de regrete, confuzii, sufletul mie împăienjenit de visare...
loneliness is the most terrible povertyE ciudat cum ne urmăresc unele cuvinte și ne cutremură firea.Simt strălucirea unui plîns care nu mai contenește în mine...deși știu că nu merită...
Toți suferim de singurătate, fie că recunoaștem asta sau nu...
Lumea e toată o rană...
Am vocația femeii abandonate...
Give it away...
Sursa
2010-10-23 11:15:52