După Înălţarea Domnului, apostolii s-au întors, cum se spune în Evanghelie, „cu bucurie mare” [Luca 24,52].
Domnul ştia ce fel de bucurie le-a dat, şi sufletul lor trăia această bucurie. Prima lor bucurie era aceea că au cunoscut pe Adevăratul Domn, Iisus Hristos.
A doua bucurie, că L-au iubit.
A treia, că au cunoscut viaţa veşnică şi cerească.
Şi a patra bucurie, că doreau mântuirea lumii ca şi a lor înşişi.
În sfârşit, ei se bucurau pentru că au cunoscut pe Duhul Sfânt şi vedeau cum lucra El în ei.
Apostolii umblau pe pământ şi spuneau noroadelor cuvânt despre Domnul şi despre Împărăţia cerurilor, dar sufletele lor tânjeau şi însetau să vadă pe Domnul Cel Iubit şi de aceea ei nu se temeau de moarte, ci mergeau cu bucurie în întâmpinarea ei şi, dacă doreau să trăiască pe pământ, era numai pentru norodul pe care-l iubeau. Apostolii iubeau pe Domnul şi de aceea nu se temeau de nici o suferinţă. Ei iubeau pe Domnul, dar iubeau şi norodul, şi această iubire depărta de la ei orice frică. (more…)