Ce seamănă omul aceea va şi secera

Este curios că aceste versete care sunt scrise în contextul dărniciei (toate trei) sunt folosite de obicei, în predici, pentru a arăta un principiu general valabil: ce ai făcut, faci și vei face, va avea cu siguranță consecințe.

Sunt de acord cu principiul care se află în spatele acestor versete însă pentru a extrage acest principiu din acest context și a-l aplica la orice altceva înseamnă să scoți un text din context.

Poate că ne putem da sema acum de ce Dumnezeu nu ne dă - pentru că nici noi nu dăm ceea ce suntem, de fapt, cred eu, datori să dăm.

Căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, și cine treieră grâul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? [1 Corinteni 9:11]

Am socotit de trebuință, să rog pe frați să vină mai înainte la voi, și să pregătească strângerea darurilor făgăduită de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie și nu cu zgârcenie. Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. [2 Corinteni 9:5-6]

Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală [Galateni 6:8-9]