Prietenie . Prietenie?

Mă tot chinui să-i găsesc blogului ăsta o temă ok , pentru că dacă tot mă cred creativă , ar trebui şi să arate creativ , nu ? Am rămas la asta pe care o vedeţi ,însă tot caut una ok.Iată , când mă gândeam că scriu articolul ăsta , aveam 10000 de idei , pe care vroiam să le audă universul. Acum însă , fiind 6 dimineaţa , adică nu , 06:28 ,nu prea am chefi de marea filozofie a lumii. Să vorbim despre prietenie.

Da, ce n-aţi zice voi , cât de dezamăgiţi n-aţi fi în oameni , totuşi prietenie există. Poate e aparentă , însă există. Pentru că nimeni din noi nu ar rezista , pur şi simplu nu ar rezista să trăiască altfel. Eu zic că datorită prieteniei s-au salvat multe vieţi , s-au construit multe lucruri. Din prietenie a crescut dragoste.  Din prietenie a crescut ură şi trădare. Dar oamenii, unii oameni , n-au încetat să se iubească . Pentru că eu nu cred în iubirea veşnică şi bla bla bla, atâta timp cât ea este o noţiune inventată de noi.  Dar prietenia este altceva , e genul de atracţie magnifică între oamenii care simt că ar putea face o legătură , legătură de suflet şi de sânge.Pentru că oamenii nu pot altfel , e imposibil să fii singur. E o necesitate fizică şi morală să ai pe cineva gata să-ţi dea 2 palme , sau să tacă lângă tine când ai nevoie de asta.  Şi nu credeţi că m-am apucat de marea filozofie, poate mă apuc pe urmă , vreodată ,însă acum am zis doar nişte chestii evidente. Eu chiar cred în prietenie. Şi cred în oameni.  Asta o zice ateista de mine ? Da , interesant. Ok , şi în dezamăgiri cred, pentru că există , şi trădări. Dar asta e o altă temă deja.

Vă pup şi merg să-mi face eseu la istorie. : D

>:D<