Am scris o nuvelă. Mă rog , eu nu ştiu dacă e bună sau nu aşa că vă rog să-mi ziceţi voi asta. Însă spuneţi-mi concret unde e bine şi unde e rău. Dacă a meritat să o scriu şi dacă vă place sau nu. Ziceţi sincer , eu nu mă supăr , pentru că e doar a doua mea încercare de a scrie proză cu personaje.Merci.
Etape N Lorena stătea pe o margine de fereastră de la etajul 14 şi în următoarea secundă putea să zboare frumos. Fumul îi parfuma părul negru care se lăsa rebel pe umerii albi şi goi. Între degetele ei fine ţigara îşi găsea perfect locul şi era absolut necesară. Rochia roşie de mătase îi încadra senzual sânii , luând liniile ondulate ale corpului, aluneca jucăuşă pe genunchii ei .Buzele ei nuanţate în roşu fals cuprindeau substanţa otrăvitoare care se absorbea ritmic în plămâni.Pe podea erau aruncaţi zeci de trandafiri bordeaux care se pierdeau în semi-întunericul odăii. Se auzi un sunet metalic. Uşa se deschise greu , cu un scârţâit lung şi dureros . Lorena stătea nemişcată aşa cum era şi 20 de minute mai devreme . Intră el. Cu o sticlă de vin scump şi un buchet mare de trandafiri roşii în mâini. - Salut scumpa. Ţi-am adus tr.. - Da. Trandafiri.Aruncă-i jos. Şi vin , da, din Carrefour. Poţi să-ţi iai de pe masă , e turnat în pahar. - Dar… - Taci ! Îmi cumperi de doi ani aceiaşi trandafiri roşii în fiecare duminică.Vii la 21:00 , cu sticla de vin , îl torni în pahare şi bem. Povesteşti o nouă întâmplare de la serviciu. Eu te ascult şi tac. La întrebarea cum sunt eu te mulţumeşti cu „bine”-le meu şi nu mă întrebi altceva.Apoi ne dezbrăcăm şi facem sex . Vreo oră. Da , o oră. În acelaşi pat. 2 ani. La aceeaşi oră.El lăsă jos trandafirii şi merse spre ea.Îi sărută umărul dezgolit , apoi gingaş îşi strecură mâna sub poalele rochiei , o ridică încet pe piciorul ei neted până când atinse dantela chiloţilor şi insistă să-i scoată.Ea schiţă cu mare efort un zâmbet indiferent. Apoi începu să tremure. Îşi desfăcu încet picioarele şi el o sărută apăsat. Ea îşi dădu seamă că nu aceasta era ideea şi se rupse din strânsoarea lui pasională. Sări jos şi îl privi rece. - Privirea ta e mai magnifică decât toate oceanele lumii… - Nu mă iai cu metafore , stai calm. Şi nu te mai atinge de mine. Să-ţi bei vinul. L-am ales mult. A , şi , oceanele sunt albastre , ochii mei – gri. Se ridică , îşi luă paltonul negru şi ieşi. Era 21:10.Traversa strada cu un sentiment neutru. Mănuşile de satin îi cuprindeau mâinile .Ploua şi frunzele cu un glas de şarpe omorât încolăceau drumurile.Străpungeau falsitatea metalică cu dinţii tomnatici ai morţii . Şi toată existenţa umană , chiar şi aşa numita dragoste părea o mare de fier care trăgea oamenii la fund şi îi acoperea cu mlaştină. Se vedeau mii de feţe învârtindu-se în adâncimi cu noroi şi alge verzi greţoase pe piele.Isprăvindu-le perfect mecanic existenţele.Lumini negre renăşteau în atmosfera degradării fizice şi psihice. Totul trezea o dorinţă de evadare, însă la gândurile umane erau puse lăcăţi… Brusc, o lovitură de maşină aruncă o femeie tânără pe cealălată parte a străzii.Ea căzu şi din colţul buzelor i se prelinse pe gât o şuviţă de sânge, era aceeaşi nuanţă cu rujul de buze.Marele hău o absorbea încet şi corpul ei se transforma într-o substanţă neînţeleasă, apoi iar lua forme , apoi iar , şi iar , şi iar… Cădea. Se trezi într-o cameră imensă , ea fiind goală cu mulţi bărbaţi în jurul ei.Aveau mâinile de sânge. Toţi. Unul dicta şi altul scria : - Claire Dalloway . Praga. Balerină. - Ce? Ce e aici ? Sunt Lorena !Care Praga ? Bucureşti ! Unul dintre bărbaţi o lovi dur cu un pumn în faţă. Ea căzu. Dar era conştientă. Zâmbi confuză.El o luă în braţe. Mergeau printr-un hol lung , întunecat şi ea tăcea. Apoi: - Ja…James….unde suntem? - În timp. Eu sunt Robert. Eu ţi-am primit memoriile. - Care timp ? Care memorii?Jaaaameees ! - Suntem în ora 20:10. Tu vei sta aici ceva timp, apoi la 21:10 vei ieşi. - Ce tot vorbeşti James? Ce prostii ? - Sunt Robert . Repet. Şi nu mai zice numele acela că îmi încurcă să lucrez. Şi aşa cu tine a fost greu. Eşti cea mai stranie pacientă, Claire. - Ce pacientă ? Care Claire ? Sunt Lorena. Eşti bolnav , James ? - Taci ori voi fi nevoit să te lovesc din nou, te cunosc de o oră şi mi-ai provocat atâta chin şi durere prostească doar din cauza că nu taci. - Ce durere ? De ce ai mâinile de sânge Ja… Robert ? - Ţi-am extras amintirile . Şi obiceiurile . Dacă nu-mi fac lucrul bine , mă doare fizic. Eu tot am fost unul dintre ei cândva…Aşa. Vei sta aici .Poţi să faci ce vrei în afară de întrebări stupide. Orice întrebare va fi o cicatrice pe faţa ta. Aşa că e mai bine să taci , târfo ! - Cum mă numeşti ? Tu mă iubeai James , cel puţin.. Palma lui imensă o lovi din nou şi acum toată faţa ei era în sânge. A tăcut. Chiar dacă era complet confuză , se zbătea în interiorul ei. Venele i se dilatau şi avea impresia că tot sângele din corp o să-i străpungă pielea şi o să înece holul. Au intrat într-o odaie cu pereţii negrii şi un pat mare roşu în mijloc.Bărbatul o lăsă jos şi Lorena se întinse pe podea, goală , îngheţată şi neutră.El a ridicat-o în pat şi ea i-a zâmbit dulce.Robert s-a culcat lângă ea. - Ai o privire… - Da. Ştiu. El o sărută. Parcă totul îi era atât de cunoscut. Numai pasiunea era diferită, ireală. Ea adormi în braţele lui, Visa. O loveau mai mulţi bărbaţi şi o aruncau pe o fereastră . Ură şi răzbunare.Ea ţipa. - Vedeţi să nu rămână nici o secundă de aici. Vedeţi să ardeţi totul.Da. - Unde mă aflu? - În Etapa N. Fractură temporală. - Sunt multe etape din astea? - Milioane. - Şi eu le-am trecut? - Toată viaţa… - Vedeţi să nu moară. Să o aruncaţi transformată !!! Ăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! Capul îi era zdrobit de durere. Se trezi cu aceiaşi ochi examinând-o. Era James. Nu, Robert. - Ja..Robert, ce faci? - Deschid undele care trebuie să rămână în tine. - Rob…. Ea îl sărută. În imensul pat roşu ea stătea goală şi săruta un bărbat îmbrăcat. Mâinile lui îi explorau corpul Era a lui , nu mai avea eu.Din nou pasiune şi vis. Din nou somn. *** - Este Claire Dalloway . A fost găsită drogată şi plus la asta luase o doză foarte mică de Furadan.E otravă. Zăcea internată în Spitalul de Urgenţă din Praga , în secţia Narcologie , .a 21:10. Ea demult lua droguri , a mai fost internată de 3 ori. - Babe , sunt eu , mama. Sunt cu tine. Sărmana mea Claire. Te-a lăsat Robert sau ce ? - E James , eu l-am lăsat …eu l-a lăsat …euuuuuu ….şopti ea. - Ce tot spui? Asistenta ! Veniţi aici , e confuză , are halucinaţii. Aduceţi calmante ,vă rog. Babe , promite-mi că nu mai iai nimic. Promite-mi. - Eu.. cu James…nimic. - Asistenta , veniţi ! Peste o săptămână Claire era externată. Stătea acasă , în micul apartament din Praga. Deschise laptopul să citească ultimile ştiri. „ Un tânăr a fost găsit mort într-un apartament de la marginea oraşului Bucureşti.Intoxicare cu o doză letală de Furadan. Se presupune că a fost omorât de prietena sa. Vecinii afirmă că „era un cuplu straniu , posibil să fi fost satanişti sau de o oarecare subcultură „. A fost întocmit dosar penal. Prietena sa a dispărut. *** Claire căzu pe podea. Era într-o rochie roşie, şi trandafirii bordeaux se combinau perfect cu anturajul din camera imensă de la etajul 14…
