Mai întâi deci vom vorbi despre înfrânarea pântecelui, care se împotrivește îmbuibării pântecelui; apoi despre chipul posturilor şi despre felul şi cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci după cum le-am primit de la Sfinții Părinți. Aceștia n-au lăsat un singur canon despre postire, nici un singur chip al împărtăşirii de bucate, nici aceeași măsură pentru toți. Fiindcă nu toți au aceeași tărie şi aceeași vârstă; apoi şi din pricina slăbiciunii unora, sau a unei deprinderi mai gingașe a trupului. Însa un lucru au rânduit tuturor: să fugă de îmbuibare şi de săturarea pântecelui. Iar postirea de fiecare zi au socotit că este mai folositoare şi mai ajutătoare spre curăţie, decât cea de trei sau de patru zile, sau decât cea întinsa până la o săptămâna. Căci zic: cel ce peste măsură întinde postirea, tot peste măsură se folosește adeseori şi de hrană. Din pricina aceasta se întâmplă ca uneori, din covârșirea postirii, slăbește trupul şi se face mai trândav spre slujbele cele duhovnicești; iar alteori, prin prisosul mâncării, se îngreuiază şi face să se nască în suflet nepăsare şi moleșire. (more…)