# eu îmi asum vrerea şi sunt gata să mor
ana îmi condamna fericirea
spunîndu-mi lucruri fără rost la ora de franceză
purta pantaloni zdrenţuroşi din mătasele infinitului
şi-mi imaginam cum din celule îi cad tristeţi vulnerabile
sîn coapse buze şi ochi şi toate celelalte îi erau pline cu nepăsare
dar ţinea să-mi repete sacadat perfecţiunile
în 2043 ana certa mulţimea închipuită
din scuarul catedralei pe o porţiune de 20 de metri pătraţi
făcînd paşi dus-întors pe-o dreptă vertical-orizontală
păta cu un ruj de mentă molecula de aer a celor vii
avea pupile negre dilatate frunte nervoasă pas leşinat
frezură rebelă ca-n 2010 - an în care mă vrea pe rug ca ioana d'arc
ana îmi condamna fericirea
iar dacă a scrie e să te ucizi şi să renaşti din cuvînt
eu îmi asum vrerea şi sunt gata să mor
Sursa
2010-10-18 21:43:24