Ai blog? Na-ţ’ un pirojoc
Nu te-au aninat de creieri niciodată statusuri pe Facebook sau Odnoklassniki sau Vkontakte, etc de genul:
- Eu sunt cea mai sexy/ rece/ agresivă/dulce/ iubitoare/frumoasă sau toate luate împreună
- Sunt trist-ă şi îmi vine să plâng. De ce te-am pierdut?
- Dacă plângi că a dispărut lumina din viaţă, lacrimile se vor opune şi luminii Lunii
- Vreau să întorc timpul înapoi ca să te privesc în ochi şi să-ţi spun: te iubesc!
- Не знакомлюсь ( Nu fac cunoştinţă)
- În singurătate mă simt în siguranţă, etc
Care idiot se va interesa de ceea ce stă în capul tău? Există doar 2 cazuri:
1. Te vrea
2. Ăla care crede că prin fraza: TĂT A S ŞIE GHINE va construi un zid de protecţie în jurul tău
Ştii şi tu tendinţa asta a adolescenţilor sau a celor născuţi jertfe de a-şi comenta “trăirile” juvenile prin astfel de statusuri. După asta, în lanţul DIStrofic al statusurilor di jăli urmează ceilalţi cu răspunsurile de genul celui scris mai sus.
Există şi bloguri care fac parte din disTroficul ăsta. De obicei ( nu vreau să ofensez pe cei care scriu de mult timp şi o fac pentru sine, nu pentru ca Mărioara s vadă şi-s de sensibilă) ăştia scriu pe bloguri poezii sau pretinse articole de proză.
Stăteam la o cafea şi îl priveam. Vedeam cum ochii lui trec prin mine şi măsoară fiecare părticică a corpului meu. Mă ghemuiam în sinea mea şi speram să vină să se salute. Dar nu o să-l mai văd. Ooooooh, nu o să-l mai văd.
Cam aşa arată unele “sensaţii emoţionale”. Dacă suprapui milioanele de bloguri cu astfel de tematici o să iasă în proporţie de 60% cam aceleaşi imagini, trăiri, gânduri, acţiuni; cu alte cuvint- E-tîmpenii.
Unii încearcă astfel să-şi arate supremaţia faţă de ceilalţi prin faptul că sunt artişti, că citesc “cărţi bune” ( alde Coelho, J.K.Rowling, Dan Brown, etc).
Alţii doresc să fie zviozduri(staruri) şi când merg pe stradă(da’ cel mai des este coridorul şcolii) toţi să spună că îi place blogul şi poeziile, etc.
Alţi alţii îşi fac blog pentru ambele odată şi-l lasă odată cu finisarea studiilor că, de, deam nu mai cui să te arăţi că eşti cicea; după 25 de ani tre’ să ai maşină, casă, familie, copii/ nepoţi şi conturi în bancă.
Ca să nu fiu acuzat prin diferite şi de diferiţi, spun că am blog pentru că e unica posibilitate(la moment) ca ceea ce eu gîndesc să nu fie absorbit de aer odată spuse, dar să rămînă şi înregistrate.
Am blog pentru că vreau să evoluez şi să observ cum stilul meu capătă diferite noi nuanţe.
Şi da, recunosc(spre deosebire de mulţi alţii), am blog ca să fiu citit.
surse imagini:
Sursa
2010-10-18 17:32:08