Singurătatea absolută…

O concept câteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan.

Eşti atunci departe nu numai deorice om, mai ales de cei care te împiedică

să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu.

Eşti undeva, între o staţie şi alta,rupt de ceva, în drum spre altceva,

scos din timp,

scos din rost,

purtat de tren, purtând după tine un alt tren,

cu oameni, situaţii, mărfuri,idei, una peste alta,

în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii,

golind lumea,

gonind peste lume,

singur, mai singur, nicăieri de singur.