Hristos în haine de gală

Joi, 11 octombrie 2010, în  Sala cu orgă a avut loc lansarea albumului omagial Nicolae Costin – promotor al renașterii naționale. La acest eveniment a luat parte și ASCOR Chișinău la invitația personală a doamnei ambasador Iuliana Gorea Costin – soția regretatului primar al capitalei Nicolae Costin. Filmul documentar care s-a derulat a avut un mesaj profund creștinesc și național oferindu-l pe Nicolae Costin ca un model demn de urmat pentru politicienii de astăzi care ar trebuie să aibă în față nu doar repere (pseudo) naționale dar și ortodoxe pentru a nu cădea în filetism.

Printre invitați au luat cuvântul maestrul Eugeniu Doga care a avut un cuvânt greu de spus despre activitatea și idealurile ex-primarului Costin, funcționari ai primăriei foști colegi ai d-lui Costin, dar și  un preot “model de urmat, în port preoțesc și cuvinte duhovnicești profunde”. Se face referință la haina preoțească care îi lipsea (probabil că îi era rușine de Hristos)  îmbrăcat fiind într-un costum de gală și cu panglică albă la cămașă “simbolul ortodoxiei”. Cât privește predica sa “profund ortodoxă fără pic de politică” unde domnul (părintele) Ioan Ciuntu (parohul bisericii Sfânta Teodora de la Sihla din Chișinău) și-a exprimat regretul că Sfântul Ștefan cel Mare prea puțin a tras în țeapă (probabil mai trebuiau și preoți papistași ca cei de azi), nu prea sa auzit acolo cuvintele “smerenie” și “credință”, dar mai mult națiune și partid. Or părintele a încurcat meseria? Sau este preot doar în biserică? Dar să nu se creadă că avem ceva împotriva preoților. Un exemplu foarte frumos al cumsecădeniei și dragostei creștine a fost Părintele paroh Petru Buburuz, un antipod al Părintelui Ioan Ciuntu. Ar fi bine ca părintele Ioan Ciuntu să-i urmeze exemplul. La ora actuală se simte o tendință tot mai accentuată în profanarea culturii ortodoxe prin diferite metode. Până și unii preoți au ajuns să susțină direct sau indirect prin portul ce-l au primatul papal, sau scopuri pseudonaționaliste uitându-se că pe prim plan stă credința și nu națiunea. Frumos spunea Părintele Iustin Pârvu că ”noi trebuie să mergem cu evanghelia în față și cu națiunea în spate”, dar dacă mergem cu națiunea în față, unde mai încape evanghelia?

Biroul de presa ASCOR