Dumnezeu își pierde memoria?

“Iartă dar uită” este o fantezie, o iluzie și, acum, o lozincă enervantă.

Sunt câteva versete care ne plac foarte mult dar pe care, cred eu, le înțelegem foarte greșit. Mă refer la versetele care spun că Dumnezeu uită sau nu-și mai aduce aminte.

Doar o simplă remarcă pentru început: Dumnezeu nu-și va pierde niciodată memoria, nici măcar atunci când vine vorba de păcatele noastre.

Priviți versetele:

Eu, Eu iti sterg faradelegile, pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele tale [Isaia 43:25]

căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.” [Ieremia 31:34]

adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor.” [Evrei 10:17]

Fără să încerc forțarea interpretării Scripturilor lăsați-mă să vă spun că Dumnezeu nu a uitat, nu uită și nu va uita nimic și niciodată. Dumnezeu nu a uitat, nu uită și nu va uita păcatele nimănui.

Și mie îmi plac versetele de mai sus dar oricât de fideli am vrea să rămânem interpretărilor de bun simț și clare ale Bibliei pur și simplu nu pot spune că Dumnezeu uită. De ce?

Dumnezeu este omniscient sau atotștiutor – cunoscător a toate și nu uită nimic, nici măcar păcatele noastre. Dumnezeu rămâne Dumnezeu în omnisciența Lui și nu se schimbă.

Ce înseamnă că Dumnezeu nu-și mai aduce aminte de păcatele noastre?