# toamnă afară şi Ioana
Paralel cu mine mesteacănul îşi îngroapă o castitate.
Toamna iar îmi aruncă pămînt în gură.
După moartea soţului a îmbătrînit într-un an pentru cinci,
dar cu tot tragismul din ea îmi zîmbeşte fiecărui salut.
Pentru Ioana,toamna a devenit singurul anotimp,
drama singurătăţii provoacă pielea să-i deschidă riduri,
iar ochii au ceva din liniştea adusă nebuniei.
Ioana îşi pune inelul pe masă,
îl priveşte ore la rînd cu privirea uscată,
apoi îngenunchează la icoană şi face mătănii
cerîndu-i s-o ia din braţele lumii.
Ioana cînd doarme cuprinde întunericul.
Sursa
2010-10-08 20:23:09