Libertate conformistă

Am crezut că sunt liberă atunci când m-am îndrăgostit pentru prima dată, deși era doar o aventură de adolescență.

Am crezut că sunt liberă atunci când am decis să fac facultatea de drept, deși de fapt urmam un vis copilăresc din care deja crescusem și m-am ales cu o diplomă de “fată bravo”, care se prăfuiește acum pe raft.

Am crezut că sunt liberă să îmi aleg prietenii, deși în realitate ei erau cei care mă alegeau.

Am crezut că sunt liberă atunci când m-am pornit să fac stagiere de avocat, deși în principiu doar le făceam pe plac părinților și într-un final am renunțat la licență.

Tot ce am crezut că am făcut din libertate de fapt era condiționat de circumstanțele vieții. Eu doar mă conformam și îmi măguleam orgoliul că eu decid.

Libertate nu înseamnă lipsa de angajamente ci posibilitatea alegerii obligației ce ne-o asumăm. Dar cât de liberi suntem în alegere?