Nişte stereotipuri ale fericirii conjugale

Tare mi se pare urâtă chestia asta – a dori să fii mireasă, nu soţie şi a avea copil, nu de a fi mamă. Sunt chestii diferite aceste două ipostaze şi mulţi nu o conştientizează.

A fi mireasa/copil e o concepţie limitată în timp şi senzaţii -  rochia albă, dansuri, chef,  râs cristalin al copilului, somn dulce, jocuri împreună (de facto jubileul copilul-sine în plină atenţie şi fericire) , pe când soţie/mamă corespund unor responsabilităţi şi perioade temporale mari, nemaizicând ca astea doua au si conotaţii negative – oboseală, gătit, sfadă, dinţi care cresc, nazuri şi revolte (neplăcerea de a aplela la adultul sau parintele-sine prin refuzul de a corespunde imaginii părinţilor săi). Consecinţă – imaturitatea conjugală.

Să mai băgăm stereotipul curent că o un cuplu nu e “adevărat”   de îi moare pasiunea (ignorarea principiului de prietenie în cuplu). Plin capul tinerilor de astfel de imagini ale unui mariaj, nu e de mirare că divorţurile sunt masive.

comentariu modificar la articolul lui cernomaz.