Tare mi se pare urâtă chestia asta – a dori să fii mireasă, nu soţie şi a avea copil, nu de a fi mamă. Sunt chestii diferite aceste două ipostaze şi mulţi nu o conştientizează.
A fi mireasa/copil e o concepţie limitată în timp şi senzaţii - rochia albă, dansuri, chef, râs cristalin al copilului, somn dulce, jocuri împreună (de facto jubileul copilul-sine în plină atenţie şi fericire) , pe când soţie/mamă corespund unor responsabilităţi şi perioade temporale mari, nemaizicând ca astea doua au si conotaţii negative – oboseală, gătit, sfadă, dinţi care cresc, nazuri şi revolte (neplăcerea de a aplela la adultul sau parintele-sine prin refuzul de a corespunde imaginii părinţilor săi). Consecinţă – imaturitatea conjugală.
Să mai băgăm stereotipul curent că o un cuplu nu e “adevărat” de îi moare pasiunea (ignorarea principiului de prietenie în cuplu). Plin capul tinerilor de astfel de imagini ale unui mariaj, nu e de mirare că divorţurile sunt masive.
comentariu modificar la articolul lui cernomaz.