Nostalgie de toamnă

A venit, a venit toamna
Acoperă-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine
Sau mai bine cu umbra ta

Versuri de Nichita Stănescu, dar de fapt mi-am amintit piesa interpretată de Nicu Alifantis, pe aceste versuri şi mi-a trezit aşa o nostalgie de toamnă… Plus că şi afară e aşa un timp posomorât, stă să plouă… E mijloc de toamnă, timpul recoltării tuturor bunătăţilor de pe câmpurile moldave – poamă, mere, pere, gutui… mmmmm, ce frumos miroase.                      
Dar crizantemele, florile toamnei… Eu, personal aştept căderea frunzelor. Ador când se aştern covoraşe multicolore prin parcuri. Sper să pot merge cu fiul să-i arăt şi lui această frumuseţe. Deşi e cam mic şi încă nu ştie culorile, totuşi nu cred că va rămâne indiferent la foşnetul produs de ele cand le atingi.

În pofida frumuseţii de toamnă, eu aştept iarna – e anotimpul meu preferat. Pentru mine, nimic nu se compară cu albul imaculat al zăpezii, cu glasurile zglobii ale copiilor la săniuş, bătăile cu bulgări de omăt şi omul de zăpadă din curte. Sper să avem zăpadă iarna asta ca să pot să-mi îndeplinesc aceste visuri, de a merge cu Matei la săniuş, sa ne batem cu bulgări şi să facem oameni de zăpadă. Dar până atunci stăm în casă la călduţ şi ne jucăm…