Loteria
Vasile era pentru prima dată la Loterie. Chiar dacă era orb, decise să participe graţie musculaturii musculatorii. - Trei bilete vă rog, zise Vasile aprinzând pe dibuite Prima şifonată şi boţind în mînă o cupiură de 30 de lei.- Poftim, spuse casieriţa cu miros de uretră retardată.Vasile înainta pipăind pereţii coridorului plin de mucegai. Brusc, se pizdani cu capu de-o uşă. Trase mîneru.
- Aşa dar, în cirmustanţă imediată şi perspectivă apropiată, bilele încă n-au ieşit din luze... auzi Vasile... după 14 luni de Loterie nici un cap încă n-a nimerit în poartă.
Curtea verde a salonului de Loterie era cenzurată de 4 pereţi din jelezo-beton. Pe gazon se aflau plantaţi 7 musori, cu tot torsul în pământ şi căpăţânile afară. În spatele căpăţânilor de musor stătea o poartă furată de la echipa de fotbal din Cosoglazeni. Vasile, nu vedea nici o pulă din toate astea. Vasile păşi pe iarba proaspătă şi începu să dibuie realitatea cu nările, simţi între perişorii mucoşi mirosul de musor. Corpul lui Vasile se încordă, o strună s-a futut. Vasile se razgoni şi lovi aprig cu piciorul. Simţi cum obuvka i se inşipse în ceva moale şi plăcut.- Jaaaaaaaaaaaaaaaaack, Pot. ţipă cineva, 14 miliarde de triliarde de băşini...... Rec, auzi Vasile şi începu să ganească:Mă numesc Vasia, locuiesc în Străşeni, datorită Loteriei am cîştigat...
Sursa
2010-10-02 02:24:53