dance with ur demons!

am inhalat prea mult fum de tigara si ca rezultat gindurile imi umbla aiurea in dreapta si stinga.  am mai gustat si singe de om, un singe dulciu ce mi-a paralizat suflarea pe viata. ce minte timpa ar mai face una ca asta? si asa intotdeauna, actiuni negindite, miscari dirijate din impuls, ca mai apoi sa ajungi in fata oglinzii, sa nu te recunosti si sa fii multumita de zimbetul strain ce se scrijileste la tine pe fata.

miroase atit de tare a toamna, am senzatia ca narile-mi ard in flacari ruginii. vintul se joaca gentil prin par, iar frigul traseaza drumuri secrete pe coloana mea vertebrala. ce bine ar fi sa ma arunc acum intr-un lac al tristetii, m? sa-mi inec trupul inghetat de un nou inceput de toamna, incheind aceasta poveste cu un sfirsit pe cit se poate de previzibil.

lucrurile se misca intr-un alt sens si cu o viteza pe care nu pot s-o cuprind si as stinge lumina, dar-mi e frica. frica sa ramin de una singura in intuneric, sa fac fata asteptarilor si a multor “dar ce ar fi fost daca”.  si ma simt neputincioasa in fata persoanei care ma domina launtric si as strigaaaaaaaaa in gura mare, sa-mi afle toti durerea, dar n-ar fi adecvat pentru aparenta mea  de domnisoara, sa fac una ca asta. mai bine fug, in goanna dupa vise, vise ce intr-un final vor deveni un dezastru si asa,  voi reusi sa fac ca lumina sa nu se stinga niciodata, iar intunericul sa nu-mi mai fie o piedica.