Acordați Moldovei o șansă

A început campania electorală, oficial. Pentru că, neoficial, Moldova e într-o campanie electorală continuă. Și a început într-un fel care-mi provoacă groază.

Nu sunt îngrozit de măcelurile dintre politicieni. Nici de acțiunile populiste la care se aceștia se pretează. Și măcelul politic, și populismul, și loviturile sub centură sunt caracteristice oricărei campanii electorale, indiferent că ea e pentru Prezidențialele din SUA sau pentru localele din satul Hilișoaia. Doar că aceste dispute apar, aproape întotdeauna, între concurenți electorali care au obiective și programe diferite, nu și între niște aliați, care au guvernat țara timp de un an de zile împreună și care vor să guverneze în continuare.

Alianța pentru Integrare Europeană a ajuns la Putere, în 2009, în primul rând datorită mesajului lor comun anticomunist. Atunci, votanții partidelor așa-numite democratice, nu au votat neapărat pentru ca au crezut vreo clipă în pensiile de 500 de euro ale lui Urecheanu sau în Integrarea Europeană, până în 2015, a lui Filat. S-a votat pentru aceste partide, deoarece poporul nu-și mai vedea viitorul într-o țară comunistă, pentru a vedea la Putere oameni noi, cu viziuni noi. Și succesul partidelor care au format Alianța s-a datorat, în mare parte, percepției de unitate pe care au creat-o. Unitate dovedită atunci când nu a fost acordat ”Votul de Aur”, dar și în timpul campaniilor electorale, când PLDM, PL și AMN nu s-au atacat reciproc.

La un an de zile după succesul din 29 iulie 2009, partidele componente ale Alianței acționează total diferit. Nu știu ce-i determină pe Filat, Ghimpu, Lupu și Urecheanu să se ”ciomăgească” în ultimul hal. Probabil, unii dintre ei, de la înălțimea fotoliilor pe care le ocupă, au niște amețeli care-i fac să creadă că dacă le vor pune strâmbe celorlalte partide din Alianță, vor cădea cu tronc electoratului și vor obține vreo 40-50% din voturi cât ai pocni din degete. Ori poate suferă de sindromul comuniștilor, cei ce se vedeau cu vreo 80% la alegerile din 29 iulie 2009.

Felul în care acționează liderii partidelor componente ale AIE mă fac să cred că aceștia sunt iresponsabili și că nu le pasă absolut deloc de popor. De acel popor care i-a votat la 29 iulie 2009 și care și-au pus toate speranțele în ei. Îmi amintesc cum, foarte multă lume își pregătise bagajele la 29 iulie și erau gata să părăsească Moldova dacă scrutinul era câștigat din nou de comuniști. Nu mi-e rușine să spun că și eu eram unul dintre acei oameni care se pregătea să-și ia lumea-n cap și să nu se mai întoarcă prea degrabă în țară. Eram gata să plec pentru a doua oară, după ce mă reîntorsesem în 2008 de dragul ”luptei pentu viitorul Moldovei”. Doar că, de această dată, plecarea mea era una definitivă.

Din fericire, rezultatele alegerilor m-au făcut să reînvii. Îmi amintesc cum, la anunțarea rezultatelor exit-poll-ului, am simțit emoții unice în viața mea. Sentimente asemănătoare mai trăiam doar pe vremea marilor succese ale naționalei României de fotbal. Doar că, atunci, pe lângă mândrie, am mai simțit că viața mi-a dat o nouă șansă, de care trebuie să profit la maximum.

Văzând cum acționează liderii AIE astăzi, mă conving că ei nici o clipă nu s-au bucurat la fel de mult de rezultatele acelui scrutin. Rezultate care i-a făcut Președinți de țară sau Prim-miniștri și care le-a acordat o șansă unică. Șansa de a intra in istorie precum guvernarea care a schimbat destine și care a făcut din Republica Moldova o țară de care să fii mândru. Nu, ei au văzut victoria în alegeri precum un chilipir din care să-și scoată însutit milioanele cheltuite în campanie. Ei au uitat de speranțele care și le-au creat oamenii în seara zilei de 29 iulie 2009.

Până la alegeri mai sunt două luni de zile. Nu e o perioadă foarte lungă, dar e destul pentru ca ei să-și reamintească de ce au ajuns la guvernare. Să nu se mai gândească la interesele personale, ci la sufletele acelor oameni care se află din nou în dilemă. Să conștientizeze ca dacă nu vor acționa în campanie uniți, cu un mesaj comun și încurajator, atunci vor pierde lamentabil alegerile. Iar înfrângerea lor nu va cântări doar precum un eșec politic. Înfrângerea lor va însemna revenirea comuniștilor la Putere. Iar odată cu acest eșec, sute de mii de oameni își vor face din nou bagajele și vor pleca, dar de această dată definitiv.

Dragi lideri ai Alianței, mai acordați-vă o șansă! Acordați Moldovei o șansă!