Tacerea toamnei fara aripi...
Incerc de citeva zeci de minute bune sa postez asta,dar parca totul e anapoda si totul e impotriva mea,chiar si netul ...
Daca as putea azi sa formez un text coerent,daca as putea...dar nu-mi iese nimic,si chiar de iese nu reda in totalitate ceea ce simt eu...si nimeni din voi nu stie..caci fiecare din voi banuieste...sau stie o mica varianta a povestii mele....
Tacere,ignoranta,ura,durere,dragoste,dezamagire,pasiune,dispret,jignire..
Cum sa le incadrezi intr-un text? fara ca fiecare om ce citeste sa se regaseasca in ea? nu,nu are nici cea mai mica legatura cu voi,e vorba de toamna,toamna sunt Eu...
Aripile toamnei s-au spulberat in nestire prin covorul monoton al ei...Si s-a pornit,tot ce poate fi inceput,dar nu are sfirsit,ceea ce nu se vinde si nu se cumpara,ceea ce dainuie vesnic in sufletele noastre...
Dar lacrimile ei s-au uscat pe fata senina a cerului... si a plecat...speranta,care inca incerca din rasputeri sa resusciteze ceea ce a ramas,o particica dintr-un suflet ce se dorea iubit si fericit... De ce nu iubim toamnele...de ce nostalgia timpurilor fericite sau nu prea, vine toamna...de ce?...De ce nu putem sa iubim neconditionat? De ce nu putem sa impletim cuvinte simple in tot ceea ce spunem,fara multe explicatii si priviri obosite...De ce e nevoie de sacrificii? de ce?De ce toamna sunt spulberate visele ei si ale noastre? De ce toamna trebuie sa fie trista? singura? obosita?resemnata? de ce?De ce intrebarea e mereu aceeasi "a fi sau a nu fi.....fericit?"
P.S.Rugaminte: nu asociati sentimenele expuse mai sus unei singure persoane...nu are rost...caci e vorba de o clectivitate,in plus,eseul/postarea/sau ceea ce am scris eu (cum va vine voua mai bine) e despre toamna :)
Sursa
2010-09-29 20:58:00