BATRANUL SI MAREA IN VARIANTA HOLBAN (2)

O veste buna si o alta cel putin ciudata: vestea buna este ca raceala rebela contactata la mare a disparut ca si cum n-ar fi fost. Vestea pe care am numit-o cel putin ciudata este aceea ca iubitul si neinfricatul nostru Traian cel Cumplit a renuntat la politistii si jandarmii care- conform protocolului – trebuiau sa faca parte din coloana oficiala a presedintelui. Domnia sa – suparat pe politistii si jandarmii care i-au asaltat Palatul de la Cotroceni- nu mai are nevoie de protectia lor. Si zau ca are dreptate ! Cum sa ai incredere in niste oameni care se deplaseaza fara autorizatie strigand :”Iesi afara, javra ordinara!”, in dorinta lor de a sta de vorba cu Presedintele pentru a-i prezenta doleantele. Indreptatite doleante, gresit modul de a si le exprima. Chiar daca ti-a ajuns cutitul la os! Demonstrantii n-au reusit decat sa dea apa la moara iscusitului manipulator si sa joace pe terenul unde e maestru. La scandal, la atatarea unora impotriva altora- fie ca e vorba de institutii sau politicieni,- nimeni nu e mai priceput ca scumpul nostru Conducator.

Si iata-l pe Marele Om nevoit acum sa apeleze doar la protectia SPP. Ce se va intampla cand politistii si jandarmii , in calitate de demonstranti, se vor afla din nou- asa cum au promis- de data asta cu “acte in regula”- in fata Palatului Cotroceni, fata in fata cu trupele militarizate ale SPP? Nici nu vreau sa ma gandesc la un asemenea scenariu ! Si atunci, om liber intr-o tara libera, ma intorc cu spatele la spectacolul Traian versus Politia si ma gandesc la zilele insorite de pe malul marii, uitand de furtuna care era sa ma raceasca de tot, ca si de furtuna care va matura ecranele TV ale canalelor de stiri in zilele si saptamanile urmatoare.

Drumul de la cocheta vila a JCC pana la litoralul de la Eforie Nord – cam zece minute cum l-as fi facut in urma cu ceva ani- dura acum o ora si mai bine. Dar aspectul plajei pe care se lafaiau turistii despuiati, indiferenti la avertismentele asupra pericolulului la care se expun la nu stiu ce radiatii periculoase, merita toti banii. Parca noi eram altfel atunci cand- acum   cinci sau sase decenii – ne “coceam” pe nisipul fierbinte, pana ni se basica pielea ? Si, har domnului, am ramas in viata ! Cel putin pana acum. Fireste, plaja n-am facut- cred ca pentru pantecelul meu nici n-as fi gasit vreun slip pe masura- doar brava mea sotie s-a incumetat sa infrunte interdictia medicilor, ce-i drept numai pentru vre doua ore. Doar ca mai in putere la mers si mai grabita ca mine, a ajuns la plaja din dreptul vechiului hotel Belona. Iar eu, tropa-tropa, am ajuns la faleza de la noul hotel Maryland. Galant si vrajit de spectacolul marii, mi-am pus si eu mobilul la ureche- si astfel am intrat in randul lumii, criza-criza,dar om fara celular agatat de gat n-am intalnit! -si m-am oferit s-0 iau acasa de la Belona care imi destepta amintiri romantice, vechi de vreo jumatate de secol.  Am fixat o intalnire “in fata la Belona”. Oarecum emotionat- n-am mai dat intalnire unei doamne, fie si sotia mea, cam de multisor- am luat-o voiniceste la pas pe faleza cam pustie, oamenii erau jos, la plaja, aruncand din cand in cand priviri nostalgice spre marea inspumata.

Nefericitul de mine ! De unde sa banuiesc ca faleza, loc de plimbare, nu-i asa, n-are din loc in loc o banca, sa-mi mai odinnesc tinerele ciolane! M-am mai sprijinit de balustrada, am mai tras de splendidul meu baston de bambus, mostenire de tata, am tot raspuns la telefoanele din ce in ce mai dese date de olteanca mea, alarmata ca nu mai ajung la acea Belona aflata la doi pasi, dupa cum ma asigurau putinii turisti pe care ii intalneam. In fine, ne-am regasit la Belona. Cine sa o mai recunoasca ? Vopsita in alb si albastru- de parca astepta pe fanii Universitatii Craiova sau vreo delegatie de investitori israelieni a caror drapel are acerste vesel culori, era pustie, nimeni pe terasele ei pe care, pe vremuri, urcam sa  beau o bere .

Doamna Sanda Wolf ne-a anuntat ca avem de facut duminica o plimbare- surpriza la Balcic, Desigur, toti vitejii veterani au fost de acord. Numai ca a doua zi , spre seara, ne-am dezumflat. S-a dovedit ca multi dintre cei care alcatuiau grupul celor din Varsta de Aur- cum ne alinta JCC-ul- organizatia culturala care incearca sa lege intre ei iudei de toate varstele si profesiile din intreaga lume- aveau buletine de identitate dintre acelea vechi, cu scoarte cenusii. Cum sa se indure oamenii sa la shimbe, din moment ce scrie pe ele ca-s date fara termen de expirare. Adica-s fara moarte, nu stiu daca ma intelegeti ce vreau sa spun ! Amarnic s-a necajit binevoitoarea dar energica doamna Wolf. “La anul- ne-a avertizat cu blandete, daca nu veti avea buletinele preschimbate in carti noi de identitate, care tin loc de pasaport in tarile membre ale UE -sa stiti ca nu va voi mai inscrie daca vreti sa mai plecati la mare  !”

Eu ii sfatuiesc pe colegii mei de generatie sa-si preschimbe totusi buletinele. Pe noil Carti de Identitate scrie negru pe alb ca expira …la 50 de ani dupa eliberarea lor ! Nu e minunat ? Ca doar nimeni n-o sa plece in alta lume, incalcand termenul stabilt de autoritati.! Ca doar putini isi pot permite- intocmai lui Traian cel Suparacios- sa dispretuiasca Politia.

In fine, in loc de Balcic am plecat in dumininica acea la Constanta. Si in loc de castelul Reginei Maria, am vizitat Muzeul de Arta care -ce-i drept -adaposteste tablouri valoroase semnate de Grigorescu, Luchian, Ressu, Bancila….Si la Mamaia am fost, tele- gondolele pluteu melancolice peste o statiune cam pustie. Iar masa am luat-o la un mare restaurant cu nume promitator, in care in loc de calcan-  care am aflat ca se gaseste din belsug la vecinii nostri bulgari ce pescuiesc in aceeasi Mare Neagra, am mancat un soi de peste congelat. Hotelurile, resturantele s-au privatizat, multe s-au primenit, altele sunt noi si cochete, dar nimic- in afara de preturile cam piperate nu numai pentru “nemuritorii” pensionari priviti cam chioras de finantistii Puterii -nu pare sa se fi shimbat. Sa ne mai miram ca in statiunile spe litoralul fratilor bulgari din UE turistii straini aduc prosperitate, iar la noi cam bate vantul, chiar cand e soare si frumos?

In rest, sa auzim numai de bine !

Nicolae Holban