Noţiunea generală privind autonomia locală.

Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor locale de a decide şi de a conduce în limitele stabilite de lege o parte semnificativă a treburilor publice, pe propria lor răspundere şi în interesul populaţiei din zonă. Autonomia locală este forma modernă de exprimare a distribuirii împuternicirilor între Guvernul central şi executivele locale. Descentralizarea împuternicirilor presupune repartizarea funcţiilor şi a prerogativelor deţinute de Guvernul central între diferite ramuri ale administraţiei publice. Ea se bazează pe următoarele principii: administrarea locală autonomă; finanţe publice locale stabile; un mecanism clar şi echitabil al transferurilor; competenţe şi atribuţii; asigurarea şi certitudinea referitor la mărimea bugetului şi a capacităţii financiare^..

Legea RM determină funcţiile şi împuternicirile autorităţilor centrale şi locale şi în domeniul finanţelor publice, în temeiul acestor legi, putem vorbi despre o descentralizare reală. Republica Moldova, ca şi celelalte ţări din Europa de Est şi cea Centrală, vine dintr-un regim totalitar, spre un sistem democratic de guvernare, de la centralizare la descentralizare.

Temelia oricărui sistem politic democratic este democraţia locală. Condiţia necesară şi obligatorie a democraţiei este autoadministrarea (la nivelul satelor/ comunelor/ oraşelor/ municipiilor).