Specificul autoadministrării locale.

Conceptul autoadministrării are la bază 3 elemente esenţiale: autonomia locală; extinderea corespunzătoare a administrării locale; democraţia locală. 1. Autonomia locală reprezintă un teritoriu în care se formează o comunitate separată, legal constituită, subordonată statului ce are autoritatea de a decide asupra propriilor probleme de gestiune, prin intermediul propriilor organe de administrare, în limita competenţelor atribuite. 2. Extinderea corespunzătoare a administrării locale presupune existenţa anumitor limite referitoare la punctul până la care descentralizarea autorităţii poate fi realizată.

In majoritatea ţărilor cu economie de piaţă consolidată, funcţiile guvernamentale sunt repartizate între autoritatea centrală şi autorităţile locale, ale căror puteri sunt fie protejate printr-un statut, cum este în Republica Moldova statutul special al municipiului Chişinău şi al structurii teritorial-autonome Găgăuzia, fie conferite de către autoritatea centrală.

3. Democraţia locală. Autorităţile publice locale ca organe alese, sunt instituţii ale democraţiei reprezentative, în care autoadministrarea locală este înfăptuită, de obicei, prin intermediul consiliului local. Autoadministrarea locală include şi posibilitatea organizării unor consultări ale cetăţenilor (referendumuri locale). Descentralizarea este menită să permită autorităţilor locale să se autoconducă, fiind, totodată, controlate de organele centrale. Realizarea efectivă a conceptului de autonomie locală în plan administrativ este imposibilă fără aplicarea conceptului de autonomie financiară.