In vreme ce vigurosul Hemingway, dupa o lupta in care a biruit un rechin a reusit sa-i aduca la mal doar scheletul sfartecat de vietuitoarele flamande atatate de mirosul sangelui, Holban- care n-a bagat nici macar un picior in marea albastra, calda si  imbietoare de la Eforie Nord, a izbutit sa aduca la tarm o tuse seaca si rebela care il chinuie si azi, cand s-a hotarat sa-si scrie totusi impresiile celei de a treia mini-vacante petrecuta in vara asta de care a tras de parca ar fi ultima din indeajuns de lunga sa existenta in acest colt de rai numita Romania. Si asta s-a intamplat in prima zi din noul an 5771 al calendarului iudaic , adica la 8 septembrie 2010 d. H. De fapt, cateva zile mai tarziu, atunci cand dupa o vreme splendida in care turistii stateau tolaniti la plaja ca in toiul verii, in dupa amiaza cand energica Sanda Wolf,  mama Leone cum este ea numita cu dragoste si recunostita de supravietuitorii  “Varstei de Aur”, tinerii intre 60 si 120 de ani aflati in grija ei in cadrul JCC- organizatie culturala si de cunoastere reciproca a iudeilor din intreaga lume- a hotarat sa vizitam si Mangalia, cu salba de statiuni din sudul litoralului nostru. Totul bine si frumos, chiar cald in autocarul care era gata sa ne duca si pana la capatul Europei pe “tinerii argonauti” incotosmanati in haine groase, avertizati ca vremea se strica. Dar atunci cand am coborat pe faleza de la Mangalia, furtuna care facea sa salte pe valurile involburae scena pe care “dantuia ” acum scoica Teatrului de Vara- o adevarata gura de balaur, trebuia sa ma avertizeze ca nu e de glumit. Credeti ca m-am gandit macar o clipa la cunoscutele lamentatii ale lui Ovidiu, poetul care isi plangea exilul petrecut la Pont Euxin? Ei as, nu ma cunosteti pe mine, atunci cand imi pun ceva in cap ! Cum era sa ratez ideea ca , la o diferenta de o zi, sa o pot imortaliza pe consoarta mea dintr-0 tinuta lejera de vara pe fundalul unei faleze in care oamenii faceau plaja , sa n-o pozez acum stropita de valurile unei mari furioase, imbracata intr-un frumos cojocel alb, cu un capison cu un fel de blanita ! Si -fatalitate- sotia mea, ca sa-mi faca pe plac, nu s-a opus . Nu era s-0 pierd acum vreo 30 de ani in haurile Pirineilor cand- luandu-ma la piept cu Mistralul- am dat sa cobor din masina sa-i fac o fotografie in varf de munte, la granita dintre Spania si Franta? Dar cand vantul aproape ca mi-a rupt portiera “Daciei” din mana, am renuntat. Pe scurt, am facut mai multe poze, au iesit bune, nimic de zis, doar ca eu am iesit cam sifonat. Trebuie sa va avertizez ca aparatul meu starneste curiozitate tuturor, doar nu va imaginati ca e vreun fleac de scula digitala, da` de unde ! Are film, trebuie armat, pregatit blitul, ce, te joci? De regula ori uit sa-l armez, ori uit sa deschid obiectivul, marfa serioasa, ultimul racnet al tehnicii japoneze de acum vreo cinci decenii, cand l- am primit cadou de la o prietena din strainatate care se cam plctisise de el. EI, ajunge, mai am de luat patru zile antibiotice si la  diferite ore alte vreo cinci leacuri, pe langa cele opt-noua tablete frumos colorate pe care le iau de obicei pentru suferintele mele de baza. N-au dreptate bunii  guvernanti? Varsnicii nostri nu se astampara, daca am hotara sa-i scoatem la pensie la 75 de ani- si nu la 65 de ani cum am decis acum- ei tot ar lua cu asalt farmaciile, golindu-le pur si simplu rafturile ! Sper ca in cateva zile sa uit de tusa mea sacaitoare si sa povestesc cum am petrecut cele 7 zile de vacanta la mare, in cocheta vila a JCC. In rest, sa auzim numai de bine Nicolae Holban